Abu Simbel este un sit arheologic ce cuprinde două mari temple de piatră aflat în sudul Egiptului, pe malul vestic al lacului Nasser. Acestea fac parte din Patrimonul UNESCO și sunt cunoscute sub numele de „monumentele nubiene”.

Templele au fost inițial sculptate în munte în timpul domniei lui Ramses al II-lea, faraon egiptean din secolul al XIII-lea Î.Hr., ca un monument dedicat lui însuși și soției sale Nefertari, pentru a comemora victoria în bătălia de la Cades și nu în ultimul rând, pentru a-i intimida pe vecinii săi, nubienii.

Salvarea acestor temple a fost necesară pentru a le împiedica scufundarea în timpul creării lacului Nasser, masivul rezervor de apă format după ridicarea barajului Aswan de pe Nil. Operațiunile de relocare au început în 1964 și au continuat până în 1968, când monumentele au fost mutate pe un deal artificial situat la o înălțime superioară rezervorului barajului Aswan. Tot situl a fost tăiat în blocuri mari, mutat și apoi reasamblat într-o locație nouă în exact aceeași orientare.

Construcția templului a început în jurul anului 1284 Î.Hr. și a durat aproximativ 20 de ani, până în 1264 Î.Hr. Templul a fost unul din cele șase temple de piatră ridicate de Ramses al II-lea în Nubia. Scopul acestora a fost de a impresiona vecinii de la sud și de a consolida statutul religiei egiptene în regiune.

Cel mai mare din cele două temple a fost dedicat lui Ra-Harakhty, Ptah și lui Amun, zeitățile principale al Egiptului la acea vreme, și prezintă pe fațadă 4 statui mari ale lui Ramses al II-lea. Templul mai mic este dedicat zeiței Hathor, personificată de soția faraonului, Nefertari.

Marele templu este considerat cel mai grandios templu construit în timpul domniei lui Ramses cel Mare și este considerat a fi unul din cele mai frumoase din întregul Egipt. Pe de-o parte și de cealaltă a intrării se găsesc 4 statui colosale ale faraonului iar deasupra sunt sculptați 22 babuini. Colosalele statui au fost sculptate direct în stâncă. Lângă picioarele statuilor faraonului există alte sculpturi mai mici ce o reprezintă pe Nefertari, pe regina mamă Mut-Tuy, primii doi fii ai faraonului și primele sale 6 fiice.

Intrarea este încoronată de două basoreliefuri ce reprezintă două imagini ale regelui ce se închină lui Ra Harakhti. O altă caracteristică notabilă a fațadei o reprezintă o stelă care înregistrează căsătoria lui Ramses cu fiica regelui Hattusili al III-lea, uniune ce a sigilat pacea între egipteni și hitiți.

Interiorul templului are același aspect triunghiular ca și templele egiptene antice, cu camere ce descresc în mărime de la intrare. Templul este complex ca și structură și destul de neobișnuit fiind prezente multe camere laterale. Pronaosul are 59 de metri lungime și 54,8 metri înălțime și este susținut de 8 piloni ce îl descriu pe Ramses al II-lea ca Osiris, zeul infernului. Basoreliefurile de pe pereții interiori descriu scene de luptă, în mare parte din bătălia de la Cadeș. Alte scene descriu victorii egiptene din Libia și Nubia.

Din pronaos se trece în a doua sală susținută de 4 piloni, decorați cu scene în care se oferea ofrandă zeilor. Această sală oferă acces către sanctuar. Acolo, pe un perete negru, se află 4 sculpturi în piatră ale lui Ramses al II-lea și ale zeilor Ra Harakhti, Amun Ra și Ptah.

Axa templului fusese poziționată în așa fel încât de două ori pe an, razele soarelui ar fi intrat în templu și ar fi luminat sculpturile de pe zidul negru, cu excepția lui Ptah, zeul infernului, a cărui statuie rămânea întotdeauna în întuneric.

Templul lui Hathor și Nefertari, cunoscut ca și Templul Mic, a fost construit la câțiva zeci de metri de templul principal. Acesta a fost primul templu egiptean dedicat unei regine. Fațada templului este decorată cu două grupuri de coloși separați de o intrare. Statuile îi reprezintă pe faraon și pe regină. Ce este cu adevărat surprinzător este faptul că era pentru prima dată când statuile reginei și ale faraonului erau de aceleași dimensiuni. Până atunci statuile reginei ajungeau undeva până la genunchii faraonului. Planul Templului Mic este o versiune simplificată a Marelui Templu.

Pronaosul este susținut de 6 piloni, decorați cu scene în care regina cântă la instrumentul sacru al zeiței Hathor, sinistrum, alături de o mulțime de zei și zeițe. Basoreliefurile din sală prezintă scene în care Ramses este ridicat la statutul de zeu și scene în care regina aduce ofrande zeițelor Hathor și Mut. Pronaosul duce într-un vestibul, ce poate fi accesat prin 3 uși.

Fiecare templu avea proprii preoți ce îl reprezentau pe faraon în timpul ceremoniilor zilnice. Pentru a avea o astfel de poziție era necesară o educație aleasă, precum cea a faraonului. Scrisul, cititul, astronomia, ingineria, aritmetica, geometria, toate făceau parte din procesul de educare.

Cu timpul, templele au fost acoperite de nisip. Templele au fost date uitării până în 1813, când arheologul elvețian J.L.Burckhardt a descoperit sculpturile babuinilor. Acesta a împărtășit descoperirea cu italianul Giovanni Belzoni, care în 1817 a reușit să intre în complex și să ia cu el tot ce era valoros. Legenda spune că ghidul care i-a condus spre locul templelelor ar fi fost un tânăr localnic numit Abu Simbel iar în timp complexul a fost numit după el.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ