După Marea Unire a românilor din 1918, când s-au unit provinciile, formând „România Dodoloață”, se impunea a se face cunoscută zestrea culturală a românilor de pretutindeni. Erau necesare măsuri care să antreneze oficialitățile, intelectualitatea, întregul popor la promovarea dezvoltării generale a statului întregit, la consolidarea națională patriotică.

În perioada interbelică au continuat să activeze societăți și organizații culturale cunoscute ca: „Astra”, „Liga Culturală”, Ateneul Român, Cercurile culturale, Școlile de adulți, Casele naționale, Ateneele populare, Casa culturii poporului, Fundația culturală, Institutul social român, cămine culturale, societăți corale, muzee, cinematografe, radioul etc..

Apărut în 1919 la Iași, Ateneul popular „Tătărași” este primul din țară, având ca fondatori principali pe C. N. Ifrim, C. Simionescu, V. Mihăilescu, Leon Popovici, Victor Carpus etc.. Premisele organizării sale le găsim înainte de Primul Război Mondial, în cadrul Congresului studențesc din Iași, în 1907, când N. Iorga a înființat „Casa românească de cetire pentru popor”, în cartierul Tătărași, Iași.

Ateneele s-au constituit în societăți sau asociații culturale, autofinanțate prin cotizații, donații etc.. O primă grijă a membrilor Ateneului a fost aceea de a găsi o clădire adecvată. Pe locul unei foste fabrici de ciorapi incendiate a fost construită o nouă clădire, a „Ateneului popular Tătărași”, după planul arhitectului V. I. Mironescu, cuprinzând o sală de teatru cu 600 de locuri prevăzută cu decoruri necesare pentru piese de teatru, un spațiu pentru bibliotecă.

Clădirea Ateneului a fost inaugurată în 1920 și a constituit un veritabil focar cultural și un ambasador al unității culturale a românilor. Ateneul a fost structurat pe secțiuni: educativă, artistică, de educație fizică, economico-edilitară și filantropică. Deviza lui era „Unirea prin cultură”.

Se urmărea îmbunătățirea învățământului primar și normal în România interbelică de 18 milioane de locuitori. Peste 14 milioane trăiau la sat, motiv pentru care legea învățământului din 1924 își propunea să extindă și să intensifice cultura întregului popor, prin biblioteci școlare, cursuri de adulți, șezători. În acest sens acționau și echipele de studenți ale lui Dimitrie Gusti, făcând cercetări în satele românești.

Un alt mijloc de educație era radioul, inițial o instituție cultural – științifică, care datează în România din 1928.

Ateneul avea o tipografie, revista „Solia Moldovei”, un steag cu tricolorul pe o parte și emblema Ateneului cu deviza sa; a reușit să alcătuiască și o proprie orchestră simfonică din 60 de persoane.

În Iași, după întemeierea Ateneului au mai fost înființate Ateneele populare „Nicolina” D. C. Anghelescu pentru zona Sărărie – Țicău, Ghica Vodă în cartierul Copou și Ateneul din cartierul Păcurari.

Secțiunea cultural – educativă, cea mai importantă dintre secțiuni, își propunea a contribui la formarea unei conștiințe naționale integre, prin organizarea de șezători culturale, conferințe și spectacole artistice, excursii de propagandă culturală și pelerinaje la locuri istorice, serbări ale datinilor strămoșești, comemorări ale oamenilor de seamă români, stimularea gustului pentru citit, cu ajutorul bibliotecii Ateneului, editare de cărți, reviste, broșuri de popularizare a științei. Dintre excursiile de propagandă culturală sunt de amintit: Pelerinajul la Putna din 1920 cu 800 de participanți, în Bucovina, Basarabia, Chișinău, Cetatea Albă, Mircești etc.. Secțiunea urmărea să combată relele și viciile sociale ca: luxul, corupția, alcoolismul etc..

Secțiunea artistică tindea să popularizeze artele naționale. Se preconiza crearea unei societăți corale și a unei orchestre, a unei trupe de teatru cu amatori tineri. Reprezentațiile de teatru aveau ca scop să popularizeze repertoriul românesc. Totodată se sprijineau expozițiile de artă, costume, țesături, pictură în vederea creării unor școli și ateliere cu scop artistic.

Secțiunea de educație fizică era destinată să contribuie la dezvoltarea puterii corpului prin sporturi și diverse exerciții fizice, cât și să organizeze competiții naționale; își propunea să organizeze un câmp de exerciții și jocuri cu aparatură pentru gimnastică, tir, popice, cabine pentru baie, bazin pentru înot etc..

Secțiunea româncelor din Tătărași avea ca scop educarea femeii tătărășene ca româncă, gospodină și mamă; a instruit peste 100 de gospodine din cartier. S-au întreprins acțiuni sociale precum creșterea copiilor, asistență gratuită la naștere, educație în igienă.

Secția economico – edilitară impunea dezvoltarea sub toate aspectele a cartierului Tătărași, sprijinirea cooperativelor de credit, extinderea băncii „Simion Bărnuțiu”. Avea ca proiecte: oficiul poștal – telegrafic, o brutărie, farmacie, cooperativă de construcții, piață de alimente, înfrumusețarea cartierului, îmbunătățirea străzilor, canalizării, iluminatului, igienii gospodăriilor.

Secțiunea filantropică era pusă în slujba oamenilor nevoiași, bătrâni, invalizi; adunarea de fonduri bănești se făcea prin cotizații, serbări, cutii de milă, cantine pentru săraci, azil etc..

Activitatea Ateneului avea să înceteze după 1930 (când Ifrim s-a stabilit la București). Din 1936 – 1937, până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, avea să-și reia activitatea, pentru scurt timp, încetând total manifestările din cauza crizei economice, clădirea suferind deteriorări în 1977. Mai târziu, avea să-i preia rolul Casa de cultură a municipiului Iași, din Copou.

În prezent Ateneul funcționează într-o clădire modernă, în Tătărași, realizată în 2002.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ