Biospeologia este o ramură a științei ce se ocupă cu studierea biologiei peșterilor. Biospeologii studiază atât organismele din peșteri, cât și ecosistemul acestora. Condițiile unice dintr-o peșteră fac ca viața din ea să fie misterioasă și dificil de studiat. Nutrienții sunt greu de găsit iar în interior pot fi întâlnite o serie de gaze ce sunt letale pentru majoritatea formelor de viață.

Chiar și așa, multe organisme au evoluat și s-au adaptat pentru acest mediu întunecat și umed. Aici putem întâlni multe animale, insecte, crustacee și pești. Cel mai cunoscut locuitor este totuși liliacul.

Majoritatea organismelor din peșteri sunt de fapt specii ce trăiesc la suprafață, dar care au coborât în peșteri acum mii sau chiar milioane de ani. Unele specii au migrat în peșteri unde s-au dezvoltat și s-au adaptat la noul mediu. Acest proces este numit evoluție regresivă, unele specii pierzându-și ochii sau pigmentarea pielii.

Oamenii de știință sunt de părere că prin studierea acestora putem afla multe despre cum funcționează biologia, ele fiind perfecte pentru studierea geneticii abnormalităților oculare.

La rândul său și metabolismul s-a adaptat la puținii nutrienți, lucrând eficient cu mai puțin.

Toate animalele și organismele din peșteri intră în una din trei categorii. Prima categorie este cea a trogloxenelor. Aceștia sunt niște vizitatori, venind și plecând din peșteră, nepetrecând un întreg ciclu de viață înăuntru și neavând adaptări speciale pentru mediul din peșteră. Cele mai cunoscute exemple sunt urșii, liliecii, sconcșii și ratonii.

A doua categorie este cea a troglofilelor. Ele pot supraviețui afară, dar preferă viața în peșteră, părăsind peștera doar pentru a căuta hrană. Aici putem include gândacii, unele broaște, salamandrele, chiar și unele crustacee precum racii. Acestea pot trăi toată viața fie în interiorul, fie în exteriorul peșterii.

Cea de-a treia categorie este cea a troglobitelor. Ele își petrec toată viața în peșteri, neputând supraviețui în afară. Au vedere foarte puțin dezvoltată sau chiar lipsă, puțin pigment și un metabolism ce le permite să supraviețuiască cu foarte puțină hrană. Aici putem include peștii și racii de peșteră, miriapodele și unele salamandre și insecte.

Fiecare categorie locuiește în diferite părți ale peșterii deoarece mediul de la intrarea unei peșteri și cel aflat adânc în interior diferă foarte mult.

Mediul de la intrarea în peșteră este potrivit pentru trogloxene. Aici se întâlnește cea mai multă lumină solară, temperaturile sunt variabile și există plante verzi (mușchi, ferigi). Este locul utilizat pentru hibernat, dormit și mâncat de către animale precum urșii și ratonii.

Puțin mai departe în peșteră intrăm în zona crepusculară, cu foarte puțină lumină și fără plante. Temperatura este oarecum constantă, dar poate fluctua în funcție de schimbările de la suprafață. Organismele de aici au nevoie de umiditate și răcoare pentru a supraviețui. Acesta este habitatul multor trogloxene, precum molii, lilieci, păianjeni și miriapode, care intră și ies din peșteră când vor.

Mai departe în peșteră întâlnim zona întunecată, unde nu există lumină iar temperatura rămâne constantă. Organismele de aici au vedere nedezvoltată, puțin pigment și antene lungi, adaptări pentru acest tip de mediu.

O modalitate ca hrana să intre în zona întunecată este prin evenimente meteorologice, precum inundațiile. Apa din urma inundațiilor aduce cu ea în peșteră frunze și plante ce sunt perfecte pentru insectele și animalele din ea. O altă modalitate este prin intermediul animalelor care intră în peșteră doar pentru o anumită perioadă de timp.

O altă sursă importantă de hrană o reprezintă guano (excrementele de liliac). Chiar dacă puține viețuitoare se pot hrăni direct cu guano, bacteriile și ciupercile din peșteră o descompun în componentele de bază. Astfel că viețuitoarele din peșteră depind unele de celelalte.

Originile biospeologiei pot fi urmărite la sfârșitul anilor 1700, atunci când localnicii observaseră salamandre lungi de 30,5 centimetri în unele din peșterile din Slovenia. Chiar dacă am devenit conștienți de biologia peșterilor abia în ultimele sute de ani, unele tipuri de organisme trăiesc în peșteri de sute de milioane de ani.

Mulți dintre biologi intră în peșteră și lasă borcane pline de momeală pentru a atrage creaturile. O momeală preferată o reprezintă brânza puturoasă. Acest tip de momeală este preferat deoarece atrage viețuitoarele prin intermediul mirosului puternic. Trebuie să ținem minte că animalele ce trăiesc în peșteri au un simț al mirosului foarte dezvoltat pentru a compensa lipsa vederii.

Cu cât aflăm mai multe despre biologia peșterilor, cu atât realizăm necesitatea protejării lor. Doar o simplă intrare într-o peșteră poate modifica ecosistemul său. Prin introducerea accidentală de noi ciuperci și bacterii, se poate distruge întreaga rețea biologică din interior. Așa se face că mulți biologi și speologi nici nu dezvăluie locurile cele mai bune pentru cercetare de teamă că și alte persoane vor intra și perturba ecosistemul.

În unele țări există legi speciale, adoptate pentru protejarea și conservarea peșterilor. Aceste legi transformă în infracțiune tulburarea sau distrugerea oricărui tip de viață din interiorul peșterilor, inclusiv structura peșterii.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ