Biserica de lemn Urnes – este situata pe un deal inalt, pe malul sudic al fiordului Lusterfjord, in partea centrala a Norvegiei. Zona are o istorie fascinanta si cuprinde o insiruire de sate mici, cu aspect idilic, de-a lungul fiordului, alcatuind un peisaj pitoresc – in care biserica pare un pic izolata.

Biserica este foarte bine intitulata de catre norvegieni ca fiind ,,Regina bisericilor din lemn”, ea fiind cea mai veche de acest fel si foarte bine conservata in timp.

A fost ridicata la inceputul sec. al XII-lea, la sfarsitul erei vikingilor, folosindu-se materiale ce proveneau de la alte constructii mai vechi. Barnele si scandurile au fost luate de la alta biserica din lemn (din sec al XI-lea), iar poarta dinspre nord a fost adusa de la o alta constructie veche. A fost astfel construita, incat sa reziste conditiilor atmosferice mai aspre (cu multe ploi, furtuni si zapezi) din Norvegia.

Biserica de lemn Urnes este un exemplu de arhitectura scandinava, foarte bogat si frumos ornamentata, sculpturile realizate au avut scopul de a prezenta lupta dintre cele doua parti – binele si raul.

Simbolurile crestine care apar pe partea fatadei dinspre nord au fost interpretate ca fiind reprezentari religioase vechi – sarpele care urca este diavolul, iar animalul cu patru picioare care musca sarpele il reprezinta pe Hristos.

Aceste motive zoomorfe care sunt prezente atat pe peretele lateral, cat si pe poarta bisericii sunt sculptate in lemn. Apare un animal cu gatul lung care este asemanat cu un dragon (sau balaur) – un simbol al vikingilor. Sarpele impletit cu dragonul aparea in legendele nordice de Ragnarok si reprezinta ,,Sfarsitul Lumii”. In folclorul scandinav, aceste elemente si credinte s-au pastrat inca din Evul Mediu, mai ales in zonele rurale, pana in zilele de astazi.

Acoperisul din lemn a bisericii are un design in scari, fapt ce face ca iarna, zapada sa alunece jos.

Biserica de lemn Urnes, probabil construita in jurul anului 1130, prin aspectul ei face legatura intre arhitectura caracteristica epocii crestine si cea a epocii vikingilor.

Cercetarile arheologice au dus la concluzia ca ar fi existat doua biserici inainte, s-a descoperit o gaura in podea care ar fi apartinut unei vechi biserici de tipul ,,stolpekirke” (la care barnele care sustin acoperisul erau direct infipte in sol), cu zidurile sprijinite de barne din lemn – acest mic edificiu datand probabil din sec. al XI-lea. Se banuieste ca biserica nu avea acoperis.

In sec. al XII-lea naosul (ca o camera centrala deasupra careia se inalta o absida circulara) a fost extins spre sud. In anii urmatori au fost adaugate alte elemente: o cristelnita (din anul 1640), o bolta din lemn deasupra altarului (in anul 1665) si amvonul (din 1693-1695).

In altar se afla o cruce mare cu Hristos rastignit, o icoana cu Ferioara Maria si una cu Sf.Ioan Botezatorul – care dateaza din anul 1699.

Candela din altar este din metal si are forma unei nave vikinge, are pe suprafata sa un numar de 7 sau 8 lumanari si este decorata la un capat cu un dragon (in forma stilizata).

In sec. al XIII-lea au fost adaugate ferestrele rotunde, de dimensiuni mici, lasand sa intre lumina intr-un mod care amplifica atmosfera de liniste.

Actuala biserica a fost construita cu naosul in forma dreptunghiulara, ingusta si zona corului (in care cantau preotii) foarte ingusta si ea. In sec al XII-lea, au fost ridicate aceste doua parti. Zona corului a fost extinsa la est si apoi in sec XVII-lea a fost scoasa in exteriorul bisericii (in prelungirea ei).

Imaginea veche, initiala a bisericii (din perioada cand se observa degradarea ei in timp) a fost prezentata in desene realizate de pictorul norvegian Johan Christian Dahl. Talentatul artist a pictat si desenat atat imaginea in ansamblu a bisericii, cat si detalii din interiorul si exteriorul ei: altarul, stalpi, barne, poarta, zona cu bancute unde stateau enoriasii, zona unde cantau preotii, imaginea Madonei etc.

In sec al XX-lea, Biserica de lemn Urnes a fost restaurata de urgenta, scandurile de lemn ale peretilor au fost acoperite pentru a opri procesul de degradare inceput cu multi ani in urma si care continua incet.

Biserica are un pridvor frumos, cu vedere la fiord. De o parte si de alta in naos se afla cateva randuri de bancute din lemn – special facute pentru enoriasii care participau candva la slujbe – barbatii se asezau in dreapta si femeile in stanga.

Interiorul pastreaza o serie de elemente din epoca medievala: pragurile si grinzile din lemn, scandurile ce alcatuiesc podeaua, stalpii din lemn de la colturi care sustin tavanul, coltarii din lemn, placile de lemn de pe pereti, si cele care alcatuiesc absida, scarile ingenios lucrate din lemn, bratele crucii si intreg tavanul – toate dateaza din timpurile indepartate ale vikingilor. Este un adevarat miracol ca ele se mai pastreaza si astazi.

Biserica de lemn Urnes este inclusa din anul 1979 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Este in proprietatea Societatii pentru Conservarea Monumentelor Vechi ale Norvegiei.

Astazi, in Biserica de lemn Urnes se tin foarte rar slujbe religioase.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ