Denumită și „Biserica de lemn” din Budești, Biserica Sfânta Treime este o biserică de lemn maramureșeană în cheotori, datată din anul 1643. Ea este considerată o construcție de excepție pentru epoca sa și mult timp după aceea. Are un plan dreptunghiular, cu absida poligonală, decroșată. Picturile murale populare sunt datate din anul 1762. Biserica a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial al UNESCO în decembrie 1999. Biserica de lemn din Budești-Josani are hramul „Sfântului Nicolae” încă din anul datării sale, 1643. Ea se află din anul 1948 în posesia Bisericii Ortodoxe Române, Parohia Ortodoxă Română Budești.

Așezare străveche, întemeiată înainte de 1361, satul Budești se află la poalele Munților Gutâi, pe valea râului Cosău, aproape de izvoare, la circa 30 de kilometri sud de Sighet. În anul 1361, făcea parte din cnezatul românesc de pe valea Cosăului, actualul sat Budești formându-se prin contopirea a două vechi așezări. Este amintită pentru prima dată într-o diplomă a regelui Ludovic cel Mare din același an, 1361.

Zestrea cultural-artistică a localității se păstrează în cele două monumente istorice pe care le are satul – bisericile de lemn din Susani și din Josani – edificii reprezentative pentru arhitectura de lemn a Maramureșului, adevărate tezaure de artă veche românească.

Biserica de lemn din Josani, cu hramul „Sfântul Nicolae”, este construită pe o mică colină, dominând zona centrală a satului. Ridicată de către comunitatea sătească, în prima jumătate a secolului al XVII-lea – tradiția menționează anul 1643 – edificiul se impune prin monumentalitate și valoare artistică, fiind cea mai amplă biserică de lemn din Maramureșul istoric. Prețiosul monument istoric a fost înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

De dimensiuni apreciabile (lungimea 18 metri, lățimea 8 metri, înălțimea turnului de 26 de metri), biserica din Josani are cele trei încăperi tradiționale, respectiv absida poligonală a altarului spre răsărit, naosul și pronaosul, de plan rectangular. Spațiul destinat altarului este acoperit cu o semicalotă (element preluat din arhitectura de zid și transpus în lemn), naosul are o boltă semicilindrică, supraînălțată pe console, iar pronaosul susține pe grinzile masive ale tavanului turnul – clopotniță.

Cele trei încăperi ale bisericii au un acoperiș unic din șindrilă, cu pante repezi, având streașină dublă de jur împrejur, acestea având un rol deosebit de important în protejarea pereților împotriva umidității. Deasupra pronaosului, se înalță zvelt turnul – clopotniță, având în partea superioară, sub coiful ascuțit un foișor cu câte trei arcade pe fiecare latură. Fleșa elansată a turnului este încadrată de patru mici turnulețe, element singular în arhitectura Maramureșului istoric.
În interior, se păstrază o parte din zalele lui Pintea Viteazul, haiduc legendar al Maramureșului care, zice-se, și-a lăsat el însuși în grija bisericii cămașa de zale și coiful, după lupta contra tătarilor din 1717.

Pictura interioară este alcătuită din scene despărțite prin dungi de culoare. Figurile sunt desenate pentru a fi văzute de aproape ca în miniaturile manuscriselor după care pictorul s-a inspirat. Pictura interioară și o bună parte din numeroasele icoane din biserică datează din anul 1762, când a activat aici Alexandru Ponehalschi.

Conform unei inscripții, în anul menționat s-a pictat un mare număr de icoane, ce formează actuala tâmplă de pe peretele estic al naosului. Icoanele pictate pe panouri formează primul registru al tâmplei, deasupra urmând alte registre: cei doisprezece apostoli, în arcade, având în centru Deisis (Isus arhiereu pe tron flancat de Maria și Ioan Botezătorul), apoi un șir de medalioane ce cuprind câte doi prooroci, în centru fiind Maria cu Pruncul Isus, iar ultimul registru ampla scenă cu Isus pe cruce, completată cu episoadele Coborârii de pe cruce în stânga și Plângerea lui Isus, în dreapta.

Bolta naosului nu are decor deoarece pânza pictată a fost smulsă si a dispărut. Alexandru Ponehalschi, autorul picturii murale și a icoanelor, este o remarcabilă personalitate artistică din Maramureșul secolului al XVIII-lea, fiind atașat stilistic și din punctul de vedere al programului iconografic abordat tradiției postbizantine. Aceluiași pictor îi datorăm și fragmentele păstrate în naos și pronaos. În schimb, pictura absidei altarului, din 1812, aparține lui Ianoș Opriș, ce semnează acest ansamblu mural de factură baroc, concomitent cu icoana „Încoronarea Mariei”, de pe masa altarului.

În biserică, se păstrează, de asemenea, un mare număr de icoane pe lemn datând din secolele al XVII- lea și al XVIII – lea sau chiar mai vechi, precum și o valoroasă colecție de icoane pe sticlă. Printre icoanele cele mai interesante, este aceea a Sf. Ioan Botezătorul care aparținea unei biserici ridicate înainte de secolul al XV – lea.

biserica-sf-treime-din-budesti-judetul-maramures.jpg
intrare-in-biserica-sf-treime-din-budesti-judetul-maramures.jpg
pictura-de-la-intrare-in-biserica-sf-treime-din-budesti-judetul-maramures.jpg

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ