Bisericile din piatra din Lalibela reprezinta cel mai mare complex monolitic de acest fel. Create de o populatie aflata continuu sub amenintare, decorate intr-un stil unic in lume si inspirate, se spune, de un conducator ce primea viziuni de la Dumnezeu, acestea reprezinta si astazi poate cel mai important loc de pelerinaj crestin din Etiopia. Astazi parte a patrimoniului modial UNESCO, locul incepe sa revina la sensul sau de odinioara, uimind cu fiecare descoperire noua.

Locul in care au sculptat bisericile, fiind desprinse din munti prin talent si munca titanica, este mentionat de cel putin treisprezece ori in Biblie, pe atunci zona fiind cunoascuta drept Abisinia. Este prima regiune nord-africana ce s-a crestinat, astazi milioane de etiopieni impartasind aceasta credinta. Populatia crestina s-a dezvoltat extrem de repede, insa au trebuit sa migreze in zona muntoasa a tarii din cauza pericolului Islamic, perceput la orice pas. Cum in secolele 6-7 conflictele religioase erau la ordinea zilei, crestinii au dorit sa isi pastreze cultura si credinta, luptand continuu; astfel au reusit sa pastreze o zona intarita libera; in acesta zona vor fi create bisericile de piatra din Lalibela.

Numele acestora vine de la un conducator faimos, considerat si sfant, care provenea din dinastia conducatoare a zonei. Lalibela inseamna “albina ii recunoaste suveranitatea”, aratand ca acesta fusese ales de la nastere sa conduca. Existenta sa nu a fost consemnata exact, existand mai multe legende, uneori contradictorii, ce ii invaluie domnia. Se pare ca inca din copilarie, viitorul conducator s-a aratat deosebit, prevazandu-se o domnie aprobata de divinitate. Fratele si sora sa au complotat insa cat timp acesta era la Ierusalim, otravindu-l. Legenda spune ca Lalibela a stat in coma trei zile, timp in care sufletul i-a fost dus in rai, unde i s-a spus ca trebuie sa construiasca 10 biserici inchinate lui Dumnezeu, cifra diferind in functie de versiune.

Revenindu-si din coma, acesta a inlaturat conspiratia si a inceput constructia bisericilor de piatra din Lalibela. In acea vreme, teritoriul ocupat de crestini era foarte redus, insa toate resursele au fost indreptate catre acest proiect. Inspirate din arhitectura altor biserici, atat africane, cat si din Ierusalim, acestea s-au dovedit total diferite de orice se facuse pana atunci. Cel mai probabil au fost construite intre secolele 12-13 conform arheologilor, devenind un “Nou Ierusalim”. Cum uneltele nu erau foarte performante, munca trebuie sa fi fost imensa. Bisericile de piatra din Lalibela sunt create din blocuri masive de piatra, perfect lustruite, asa incat primii vizitatori europeni au spus ca n-ar fi fost mai frumoase nici daca erau acoperite cu ceara. Decoratiunile bogate ale ferestrelor si interioarelor au oferit la randul lor un plus de farmec constructiilor.

Bisericile de piatra din Lalibela nu au fost insa toate facute la fel sau in acelasi timp. Astfel, patru dintre ele sunt constructii independente, in timp ce altele au fost facute pe baza pesterilor si niselor naturale create in munte. Tinand cont de volumul de munca, constructiile au evoluat extrem de rapid, motiv pentru care au aparut noi legende legate de evolutia constructiei. Se spune astfel ca ce nu puteau termina muncitorii ziua, terminau ingerii noaptea, asa explicandu-se si arhitectura deosebita, dar mai ales decoratiunile florale. Desi fermecatoare, legenda lasa mai multe lucruri neclare, precum numele celor care au continuat lucrarile de la biserici dupa moartea lui Lalibela.

Din pacate insa, mare parte din bisericile de piatra din Lalibelea au fost afectate de trecerea timpului si de clima nu tocmai favorabila. De aceea, astazi UNESCO intreprinde un sir de lucrari pentru a le reda frumusetea initiala. Cu toate acestea, locul este preferat de foarte multi pelerini, care raman pur si simplu fara cuvinte in fata unei dovezi atat de puternice de devotement in fata divinitatii. Inspiratia Pamantului Sfant este si ea evidenta, elementele arhitecturale specificie putand fi identificate cu usurinta. Desi aparent independente, bisericile de piatra din Lalibela sunt unite intre ele de un sir de coridoare, destul de complexe, fiind si separate intre ele de un sant cu apa, numit simbolic “Iordan”.

Numele evoca la randul lor spiritul ierusalimului, bisericile evocand denumirile ebraice. Astfel, Beta Medhane Alem inseamna “Casa Salvatorului Lumii”, iar “Beta Qedus Mikael” este “Casa Sfantului Mihail”. Cum “beth” in ebraica inseamna “casa”, inspiratia este evidenta.

Astazi, Lalibela este o localitate destul de mica, care in lipsa constructiilor de aici poate nu ar fi mentionata prea des. Purtand numele faimosului conducator, merita la randul ei vizitata, oferind o piata bogata in produse autohtone, dar si posibilitatea de a afla mai multe despre viata crestinilor din Etiopia si felul in care vad ei lumea. Cum oraselul are si un aeroport, accesul aici este destul de facil, prin majoritatea mijloacelor de transport. Ca urmare, atat turisti cat si pelerini sunt atrasi ca un magnet de bisericile de piatra din Lalibela, o capodopera cunoscuta insuficient din pacate. Poate incheierea lucrarilor de restaurare va da o noua lumina unora dintre cele mai frumoase locase de cult

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ