Traian Moșoiu a fost un general român în Armata Română, în perioada 1918 – 1919, care a participat la eliberarea Transilvaniei. În perioada 2 martie 1920 – 12 martie 1920, a fost și ministru de Război.

Moșoiu urmărea atent evenimentele legate de Vechiul Regat Român și Transilvania, și în 1891 trece Carpații și se înrolează în armata română. Un frate al său, profesorul Aurelian Moșoiu, a urmat aceeași cale și s-a stabilit la Ploiești. Traian Moșoiu era un ofițer cu o bună pregătire militară. El a publicat în 1909-1910 două lucrări de teorie privind infanteria: „Spiritul ofensiv al infanteriei” și „Instructorii recruților de infanterie”. Participă la campania militară din Bulgaria în 1913, iar la 1 octombrie 1913 este numit comandant al Regimentului 30 Vânători de la Câmpulung, cu gradul de locotenent-colonel. Declarația de război a României contra Austro-Ungariei îl găsește în postul de comandant al Regimentului 2 Vâlcea, și comandant al grupului operativ Olt – Lotru.

În ianuarie 1917, Traian Moșoiu a fost avansat la gradul de general de brigadă și numit la comanda Diviziei 12 Infanterie. Marele Cartier General l-a numit pe pe Moșoiu Guvernator Militar al Transilvaniei la data de 12 martie 1919. La data de 12 aprilie 1919, Traian Moșoiu a fost numit la comanda „Grupului de Armate Nord”, contribuind la eliberarea părții de vest a țării, inclusiv a orașelor Șimleul Silvaniei, Beiuș, Oradea (20 aprilie 1919), Salonta, Carei, Satu Mare. Continuând luptele până la Budapesta, a condus „Grupul de Manevră General Moșoiu”.

După ofensiva declanșată de armata roșie maghiară, în noaptea de 19/20 iulie 1919, grupul a reușit să stăvilească pătrunderea unităților maghiare peste Tisa, și să creeze condiții pentru trecerea la ofensivă a armatei române (24 iulie 1919). După pătrunderea în Budapesta (3 august 1919) a altor efective ale armatei române, generalul Moșoiu a fost numit comandant al Garnizoanei militare Budapesta și Guvernator Militar al teritoriilor ungare de la vest de Tisa. În decembrie 1919, a trecut în rezervă, la cerere, și s-a înscris în Partidul Liberal, fiind numit ministru de război în guvernul prezidat de Alexandru Vaida-Voevod. În anul 1921, Generalul Moșoiu a fost numit senator de drept, raliindu-se politicii liberale, caracterizată prin deviza „Prin noi înșine”.

Odată cu venirea la putere a guvernului prezidat de I.C.Brătianu (19 ianuarie 1922 – 30 martie 1926), la 24 ianuarie 1922, generalul Traian Moșoiu a fost desemnat titular la Ministerul Comunicațiilor și a condus comisia pentru organizarea încoronării regelui Ferdinand I la Alba Iulia, în Catedrala Reîntregirii (15 octombrie 1922). Generalul Traian Moșoiu s-a stins din viață la data de 15 august 1932, la București și a fost înmormântat în cimitirul militar Bellu.

Pe data de 20 aprilie 1919, în prima zi de Paşti, Traian Moşoiu intra în Oradea Mare pentru a o elibera de sub teroarea trupelor comuniste conduse de Bella Kun. În prezent, bustul său stă mărturie pe strada Armatei, în Oradea.

imagine-cu-bustul-generalului-traian-mosoiu-din-oradea-judetul-bihor.jpg
bustul-generalului-traian-mosoiu-din-oradea-judetul-bihor.jpg

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ