Francois Rabelais s-a născut în 1494, în Chinon, pe râul Vienne, afluent al râului Loara. Fusese destinat vieții călugărești, spre a fi silit să renunțe la partea lui de moștenire din averea părintească, în favoarea celorlalți copii ai lui Antoine Rabelais.

Este trimis să învețe la mănăstirea benedictină din Seuille și mai târziu la mănăstirea din Angers. Își va începe noviciatul în abația franciscană „La Baumette”. A studiat teologia scolastică, în latina Evului Mediu. După noviciat va deveni călugăr franciscan în Mănăstirea de la Puy-St-Martin, în sudul Vandeii. Anii petrecuți aici vor fi grei, personajele operelor sale inspirându-se din lumea alcoolicilor, a săracilor cu duhul, a călugărilor soioși, cunoscuți în această mănăstire.

Împreună cu prietenul său, fratele Pierre Amy, a frecventat un cenaclu erudit din Fontenay, ținut în casa avocatului Andre Tiraqueau. Cei doi franciscani vor învăța limba greacă, fiind convinși că gândirea și literatura greco-romană constituiau baza adevăratei culturi. Vor părăsi ordinul franciscanilor, obținând autorizația să treacă la un altul, cel al benedictinilor.

Se vor stabili în mănăstirea St. Pierre din Maillezais, în apropiere de Fontenay. Rabelais, înțelegându-se bine cu abatele mănăstirii, îl va însoți în diverse deplasări, luând contact astfel cu oamenii simpli și graiul țărănesc, cu juriști din Poitiers, sau cu procurorul Jean Bouchet cu care va și coresponda în versuri, formându-și o cultură juridică temeinică.

Se va stabili între 1528 – 1530 la Paris, renunțând la rasa benedictină, pentru a deveni cleric. Se va dedica studiului medicinei la Montpellier, bazat pe „Aforismele” lui Hippocrat și pe „Arta medicală” a lui Galienus. Obține primul grad de specialitate, bacalaureatul în medicină și ține în vederea licenței un curs de stagiu, constând în comentarea lucrării „Aforisme” a lui Hippocrat.

Devine medic la Lyon, primul centru umanist al Franței. Faima științei sale îi aduce un nou protector, Jean Dubellay, episcop al Parisului. Va vizita Roma, însoțindu-l pe acesta într-o misiune pe lângă papa Clement al VII-lea, ca medic al episcopului. Între timp, protectorul său va deveni cardinal și îi va obține de la noul papă Ioan al III-lea absolvirea de a fi părăsit ordinul benedictinilor și aprobarea de a reintra într-o mănăstire, la liberă alegere; va avea voie să practice medicina fără plată, dar fără permisiunea de a face operații sau cauterizări.

În 1537 revine la Montpellier, pentru a-și da licența, apoi doctoratul, practicând meseria în Lyon.

În urma interceptării unei scrisori cu „indiscreții” politice de către cardinalul Tournon, locotenent – general pentru Lyon, Rabelais se va refugia la Montpellier, până în 1539. Aici va continua să profeseze ca medic și să facă demonstrații publice de anatomie.

Faima lui medicală îi prilejuiește apropierea de Francisc I, în a cărui suită participă la întrevederea cu împăratul Carol Cvintul.

Va fi medic al guvernatorului părților din Piemontul Transalpin, aflate pe atunci în stăpânirea regelui Franței, până la moartea acestuia în 1543.

„Le tiers livre” îl va constrânge să se refugieze în Lorena, la un prieten, între 1546 – 1547. Îi va scrie cardinalului Jean du Bellais, care în urma unei vizite la Roma, îl va ajuta pe Rabelais să devină medic, cât și secretar.

Opera literară

Opera sa cea mai importantă, „Gargantua și Pantagruel” este realizată în stilul grotescului, fiind o satiră la adresa clerului, criticând prin ridiculizarea bigotismului și superstițiile clerului.

Primul volum „Pantagruel” apare în 1532, fiind urmat în 1534 de volumul „Gargantua”. Al treilea roman, „Le tiers livre”, este condamnat de scolasticii de la Sorbona, acesta fiind nevoit să se refugieze în Lorena. Al IV-lea volum al operei sale capitale va fi publicat în 1550.

Opera lui Rabelais, ca importanță în literatura franceză, este comparată cu cea a lui Shakespeare în literatura engleză. Scriitor de almanahuri burlești, opera sa „Gargantua și Pantagruel” este scrisă pentru a râde în defavoarea plânsului, altfel zis a face haz de necaz, încercând să corecteze.

A subliniat bigotismul, superstițiile, a întors ordinea cu fundul în sus, a inventat anomalii, care pot fi dărâmate ușor prin logică; un exemplu de a râde de o situație comică este botezarea orașului Paris de către Gargantua, în timp ce acesta urina pe străzile lui râzând: „Par ris!”

Francois Rabelais va muri în aprilie 1553, însă va rămâne una dintre cele mai reprezentative personalități ale Renașterii.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ