Neologismele din titlul articolului – luxurios, concupiscent, licenţios, cupid – aparţinând unui registru stilistic mai pretenţios, aşa cum se întâmplă cu multe dintre împrumuturile din alte limbi, sunt utilizate, adesea, în contexte nepotrivite, ceea ce demonstrează o necunoaştere a sensurilor de către cei care le folosesc “după ureche”.

Mai ales primul dintre acestea – luxurios (din fr. luxurieux) – este confundat, probabil pentru că seamănă fonetic, cu luxuriant, fără ca cele două cuvinte să aibă vreo asemănare de sens. Dacă luxuriant înseamnă: (despre vegetație) care este extrem de bogată; caracterizată prin dezvoltare și abundență, sensul lui luxurios este: desfrânat, lasciv, concupiscent. Aşadar, luxurios aparţine aceluiaşi câmp semantic ca şi concupiscent, al cărui înţeles este: impudic, lasciv, libidinos, licenţios, care are înclinare exagerată către plăceri senzuale, trupeşti. Este uşor de dedus că, apărând în această serie de sinonime, şi licencios are acelaşi înţeles – care calcă regulile bunei-cuviinţe, ale moralei, indecent, impudic, imoral.

Cupid (din fr. cupide, lat. cupidus) este un sinonim parţial al cuvintelor menţionate anterior, având şi înţelesul de lacom, hrăpareţ, avid de câştig, rapace, dar şi venal, corupt, imoral, necinstit, concupiscent.

În forma menţionată în titlu, toţi termenii au valoare adjectivală, în limba existând şi substantivele corespondente: luxură (desfrânare), concupiscenţă, licenţiozitate (caracterul, însușirea a ceea ce este licențios; comportare, faptă, vorbă etc. licențioasă, indecentă, neruşinare, trivialitate, vulgaritate etc.), cupiditate.

vola.ro%20

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ