Carta marina, finalizată în anul 1539 de către preotul, istoricul și geograful Olaus Magnus, este prima cartografiere detaliată din istorie, o hartă color a peninsulei scandinave. Nici o altă hartă a unei regiuni nu conținea la acea vreme detalii atât de precise.

Ce anume face această hartă bizară? Alături de detalii precise ale pământurilor și apelor, Olaus Magnus adaugă în varii locații diverse creaturi marine care ar fi trăit în zonele precizate. Sirene, grifoni, caracatițe uriașe, homari uriași, șerpi uriași, dragoni și alte creaturi care astăzi trăiesc doar în imaginația noastră.

Olaus Magnus era un preot catolic, pasionat de istorie și geografie. Harta, o descriere a pământurilor și apelor din țările nordice, a fost creată pentru a fi integrată într-o vastă lucrare despre istoria popoarelor nordice, însă publicată înaintea operei. Olaus, preot catolic suedez, a plecat din țară ca urmare a reformei protestante. Realizarea hărții i-a luat 12 ani de zile, cel mai mic detaliu fiind desenat cu precizie, astfel încât cartografierea a fost cea mai precisă și vastă la acel timp în toată Europa.

Carta marina conține imagini ale pământului cu desene ale unor animale cât se poate de reale; animalele marine, însă, sunt imagini ce par complet fanteziste; creaturi reale, însă gigante (șerpi, caracatițe, homari ce au dimensiuni uriașe, care ar scufunda ambarcațiuni și ar mânca marinarii) și creaturi imaginare (sirene, dragoni).

Cum se explică existența creaturilor marine în Carta marina?

Secolul al XVI-lea era încă impregnat de o mentalitate diferită de cea a omului contemporan; deși raționalismul și știința modernă începuseră să ia avânt, magia, astrologia și alchimia erau încă considerate științe autentice de către mulți. Să nu uităm că mentalitățile se schimbă cu timpul, iar în acea vreme raționalitatea se împletea cu imaginația, cu fantasmele.

Omului din secolele XV-XVI nu i se păreau absurde creaturi fantastice; de altfel Evul Mediu întreg a fost populat de creaturi diverse, de la vrăjitoare, la diavol, la demoni și altele. Iar apele, oceanele și mările, reprezintă chiar azi un mister – se descoperă noi și noi ființe ce trăiesc în adâncuri. Este oare de mirare că Olaus Magnus a considerat că aceste creaturi trebuie integrate în harta sa?

Dacă i se poate reproșa ceva creatorului Cartei marina, acel lucru este deschiderea cu care a luat descrierile marinarilor ca fiind autentice. La crearea hărții, el s-a folosit de informații de la marinari, care i-au descris și aceste creaturi marine ca populând diferitele zone. Se știe că oamenii apelor au multe legende, transmise din generație în generație și o poveste precum că în regiunea X există sirene care scufundă ambarcațiunile nu era deloc privită ca fiind fantezistă!

Unii au sugerat că aceste creaturi marine au fost desenate pe hartă metaforic, ca simbolizând anumite pericole reale în regiunile arătate. Totuși, Olaus Magnus le numește destul de precis și chiar scrie niște cronici asupra acestor ființe. Așadar, cel mai probabil le considera reale. Ceea ce nu diminuează cu nimic talentul și precizia cu care a desenat această hartă.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ