Casa memorială George Bacovia din Bacău se află pe strada cu acelaşi nume. În această casă, a locuit poetul timp de 22 de ani (1906-1928), ani consideraţi cei mai laborioşi din viaţa şi creaţia sa poetică.
Poetul s-a născut la 4 septembrie 1881 într-o altă casă, din Strada Romanului Nr.3, lângă pârâul Nigel, aproape de un iarmaroc şi în preajma unui abator. Poetul locuieşte în satul său natal, de care nu se desparte până în anul 1930.
George Bacovia, pe numele său adevărat Gheorghe Vasiliu, era fiul unui comerciant, Dimitrie Vasiliu; pseudonimul de Bacovia şi l-a luat de la ,,Bacov”, la Bacău fiind de prin sec. al XVI-lea şi o eparhie ,,Ordinul Bacovienessis”, în timp ce după alţii, pseudonimul Bacovia derivă de la ,,Baccho” – via – calea (drumul) lui Bacchus.
La 1 octombrie 1971, a fost inaugurată Casa memorială George Bacovia.
Casa are şase încăperi cu odăi tip ,,vagon”, aici fiind păstrate o parte din manuscrise, ediţii princeps (ca exemplu: ,,Plumb” – 1916, ,,Scântei galbene” – 1926, ,,Cu voi” – 1930, ,,Comedii în fond” – 1936, ,,Stanţe burgheze” – 1946) şi cărţi în limbi străine cu operele poetului. La muzeu, se găsesc şi obiecte ce au aparţinut poetului şi familiei sale: mobilier, tablouri, fotografii, volume cu autografe şi o biografie scrisă chiar de G. Bacovia.
Camera de lucru are mobilierul închis la culoare, patul acoperit cu scoarţe moldoveneşti şi masa de lucru. O altă cameră mai mare, cu faţa spre stradă, este salonul; aici, se află pianul, trei oglinzi mari, dintre care una cu ramă de argint.
În holul casei, sunt expuse exemplare din revista ,,Orizonturi noi”, editată la Bacău, în 1915, de poet împreună cu I. Amaru şi Smil Kraus. În acesta revistă (poetul fiind directorul ei), în cele trei numere, Bacovia va semna poezii, proză, recenzii, cu pseudonimele: Vag, Bob, Geovas.
La muzeu, sunt expuse mai multe exemplare din revista ,,Ateneul literar”, editată între anii 1925-1928 de poet împreună cu profesorul Grigore Tăbăcaru – fost coleg de clasă cu G. Bacovia.
Muzeul este dotat cu câteva sculpturi moderne, ale artiştilor contemporani: Pinca Petre – ,,Elegie”, Alexandru Marchis – ,,Fântâni din plumb”, Dan Covataru – ,,Crepuscul”, Alina Enache – ,,Vis”, Gheorghe Turcu – ,,Bacoviana” – inspirate din lirica bacoviană. Tot aici, sunt şi câteva tablouri cu peisaje de iarnă din Bacău.
Poetul a scris una din cele mai frumoase ode închinate primăverii din literatura română, ,,Note de primăvară” când venea într-o vacanţă de Paşte acasă, în timpul când era student la Facultatea de Drept din Bucureşti).
Casa memorială George Bacovia – Bucureşti se află pe strada George Bacovia Nr. 63. În această casă, cumpărată de soţia lui, Agatha Bacovia, scriitorul a trăit şi a scris operele sale în perioada anilor 1933-1957.
La 25 mai 1958, ca un omagiu adus poetului, a fost aşezată o placă comemorativă pe peretele casei. Muzeul a fost inaugurat în 1966 şi aparţine de Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti.
În curtea casei, se află bustul sculptat de Milita Petrașcu. Din primăvară până în toamnă, de la poartă până în fundul curţii, este o splendoare de iarbă, flori şi arbori de ornament. Aici, şi-a petrecut poetul o parte din viaţa sa, alături de soţia sa Agatha.
În casă, sunt adunate şi păstrate cu mare grijă obiecte ce au aparţinut poetului şi familiei sale, portrete în ulei ale părinţilor săi (făcute în 1898 de un pictor german), precum şi o icoană cu Sf. Gheorghe pictată pe sticlă, care datează din sec. al XVIII-lea şi este din Făgăraş.
Într-o vitrină, se găsesc volume de poezie scrise de poet, reviste care i-au publicat poeziile, mulajul mâinii, vioara şi masca mortuară. Bacovia era fascinat de muzică (a cântat la vioară), concepându-şi versurile aproape ca nişte texte pentru propiile sale melodii; melancolia din poeziile sale este legată de sunetul de vioară şi violină.
Într-o altă vitrină din muzeu, se păstrează un pliant cu desene (Bacovia era talentat şi la desen), la el poezia concurând nu numai cu muzica, ci şi cu pictura. Într-o altă vitrină, sunt expuse, în ordine, decoraţii şi medalii ale poetului. Poetul a primit ,,Ordinul Muncii Clasa I” de la Casa Scriitorilor, iar în anul 1946 a fost distins cu ,,Premiul Naţional de Poezie”.
În sufrageria casei, sunt păstrate tablouri cu bustul poetului şi al soţiei sale Agatha; aici veneau, deseori, Cicerone Theodorescu, Eugen Jebeleanu şi alţi prieteni ai scriitorului. Camera de lucru are, pe un perete, portretul poetului, realizat de Tache Soroceanu, care a obţinut marele premiu, tabloul fiind expus la Salonul Oficial din 1926.
Biroul de lucru, pipa, un ceas, pe care Agatha l-a oprit în momentul morţii poetului, şahul şi alte obiecte ce au aparţinut aristului în timpul vieţii sale, întregesc atmosfera bacoviană, alături de vocea poetului de la staţia radio.
Marele poet simbolist român a lansat, de-a lungul vieţii, o bogată şi impresionantă colecţie de scrieri literare.
