În casa memorială Vasile Alecsandri din Mirceşti, judeţul Iaşi, şi-a trăit, o mare parte din viaţă, poetul Vasile Alecsandri.

Localitatea Mirceşti se află pe malul Siretului. Casa lui V.Alecsandri este „o modestă locuinţa de la ţară” (G.Călinescu), pe care poetul o aseamănă cu „un sărman bordei”. În această casă, poetul a creat multe dintre operele sale: „Despot Voda”, „Fântâna Blanduziei”, „Ovidiu”, „Pasteluri”, „Legende”, „Dumbrava Roșie”.

Vasile Alecsandri a călătorit foarte mult, dar Mirceștii constituiau cuibul din care pleca şi-n care se-ntorcea.

Casa din Mirceşti a fost construită de poet în anul 1867. Inițial, el dorea ca aici să fie o şcoală, dar când a fost terminată construcţia, i-a plăcut atât de mult, încât se mută din casa părintească din apropiere în această casă nouă, în care poetul va locui până la sfârşitul vieţii. Aici, scrie partea cea mai valoroasă şi mai însemnată a operei sale.

În anul 1957, această „casă-conac”, cum o numeşte poetul, devine Casa memorială Vasile Alecsandri. În anul 1991, este restaurată, reorganizată în august 1992 şi trece sub conducerea Muzeului de Literatura Română din Iaşi.

În faţa casei, se află bustul poetului, realizat de Alexandru Filioreanu. Casa memorială Vasile Alecsandri are cinci încăperi care adăpostesc: documente, fotografii, tablouri, manuscrise, reviste, cărţi rare, obiecte diverse – care au aparţinut poetului de-a lungul vieţii sale. Aici, în holul de la intrare, este portretul poetului, realizat de Costache D. Stahi, deosebite fiind tablourile de familie şi colecţia de fotografii din muzeu.

În primele trei camere ale Casei memoriale Vasile Alecsandri se găsesc mai multe documente, care constituie mărturii privind părinţii poetului, studiile şi călătoriile la Paris şi în alte oraşe (perioadă în care descoperă adevărate comori de artă). Alte documente evocă participarea poetului la Revoluţia de la 1848 şi la Unire (în exil sau în ţară, el fiind un mare patriot).

Alte documente menționează misiunile sale diplomatice pe care le-a îndeplinit în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Într-una dintre vitrine, se află costumul de diplomat pe care l-a purtat V.Alecsandri în perioada în care, în ţară, erau mai multe lupte (frământări) pentru recunoaşterea Unirii, înfăptuită prin voinţa poporului.

Poetul V.Alecsandri a colaborat la o serie de reviste literare, precum „Dacia literară”, „Foaie pentru minte, inima şi literatură”, „Familia”, „Convorbiri literare”.

În a doua încăpere, pe un perete, se află tabloul mare, cu membrii societăţii literare „Junimea” (făcută în anul 1883, iar în centrul ei este fotografia poetului) – el fiind preşedinte de onoare.

Alte documente întâlnite aici fac referire la legăturile pe care le avea poetul cu cultura franceză, la participarea acestuia la concursul de la Montpellier, atunci când, în anul 1878, a luat „le prix du chant latin”, pentru „Cântecul gintei latine”. Lângă fotografiile expuse pe pereţi, se găsesc diverse citate, toate ilustrative (ex. lângă fotografia Teatrului Naţional din Iaşi se află un citat foarte semnificativ, din care se desprinde părerea lui V.Alecsandri în legătură cu viitorul teatrului românesc). Tot aici, se găsesc ilustraţii vechi cu oraşul Iaşi şi Paris, şi o fotografie cu Elena Negri, căreia poetul i-a închinat poezia „Steluţa”.

În sufragerie, se află pianul, iar pe un perete, fotografia fiicei poetului, Maria Bogdan (născută Alecsandri). În fiecare cameră, se găseşte câte o sobă din cărămidă văruită în alb, cu două sau mai multe coloane.

În dormitor, se găseşte soba cu patru coloane, patul cu tăblii negre sculptate, o canapea, o masă de toaletă, un dulap mare cu ușă-oglindă, un dulap mai mic – biblioteca, pe plafon o lustră de epocă şi câteva scoarţe populare. În fața patului, se află tabloul cu „Lunca din Mirceşti”, realizat de Th.Buicliu (1882).

Camera (biroul de lucru) este cea mai luminoasă, doarece soarele pătrunde aici toată ziua. Tot în aceasta, se află un birou cu mapa de lucru, lampa de birou, cinci fotolii, într-un colţ al încăperii, un divan turcesc, un dulap cu ediţii frumos legate, opere cu dedicaţii, autografe, o colecţie de medalii şi alte obiecte ce au aparţinut poetului. Pe pereţii acestei camere, se găsesc fotografii înrămate: Alecsandri cu prietenul său I.Ghica la Constantinopol (1855), Alecsandri cu poetul Frederic Mistral, apoi altele de familie: Iancu Alecsandri (fratele poetului), fiica poetului alături de tatăl său.

Aici, se găseşte și cufărul de voiaj (cu care pleca în călătorii), dar şi tabloul cu monograma poetului (Basil Alecsandri), primit de la regina Elisabeta – Carmen Sylva, care îl preţuia mult pe poet şi-l chema deseori la Castelul Peleş, ca invitat de onoare.

Casa memorială Vasile Alecsandri este prevăzută cu un balcon (important prin faptul că, de aici, poetul a anunţat pe ţiganii adunaţi că sunt liberi şi nu mai sunt iobagi).

În curtea casei, se află mausoleul poetului, ridicat, în 1928, cu sprijinul Academiei Române de arhitectul Ghica-Budești şi pictat de Paul Molda, în stilul vechilor ctitori voevodale din Moldova.

Mormântul din mausoleu, cu tricolor, adăposteşte rămăşiţele pământeşti ale poetului (1821-1890) şi ale părinţilor săi: Elena Alecsandri (1800-1842), vornicul Alecsandri (1792-1854) şi ale soţiei poetului, Paulina Alecsandri (1840-1921).

casa-memoriala-vasile-alecsandri.jpg
casa-memoriala-vasile-alecsandri-2.jpg

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ