Casa Mikes din Cluj-Napoca: Obiective turistice Cluj

Piaţa Muzeului, sau piaţa Carolina, este centrul celei mai vechi zone a Clujului istoric, Cetatea Veche (Óvár, Vetus Castrum), înfiinţată, se pare, de colonişti saşi veniţi după năvălirea tătară din 1241. Chiar dacă mai multe clădiri ale pieţei au fost înlocuite în anii 1970–1980, aspectul pieţei este determinat de biserica franciscană, monumentul Carolina (ridicat în anul 1831 în memoria vizitei împărătesei Carolina Augusta şi a împăratului Francisc I. în Cluj) şi casele multiseculare, cu faţade din secolele XVIII–XIX.

Palatul Mikes se situează pe latura nordică a pieţei Muzeului şi era învecinată cu două edificii importante, casa renascentistă „Basta” spre est, iar la capătul estic al laturii fosta mănăstire a maicilor terciarieni franciscani, construită în secolul al XVIII-lea. După desfiinţarea mănăstirii (1787), în clădire, s-a instalat spitalul orăşenesc (maicile au avut deja un spital aici) care a preluat numele „Carolina” după donaţia împărătesei Carolina Augusta cu ocazia vizitei din 1817.

Mai mulţi autori menţionează că spitalul a închiriat spaţii pentru maternitate în palatul Mikes, mai precis în clădirea care a precedat palatul. Clujenii numeau acest edificiu în secolul al XIX-lea „Szülőház”, adică „Casa pentru naşteri”.

În acest sens, cea mai timpurie informaţie este cererea din anul 1782 a trei camere a unui soţ pentru soţia sa gravidă în spatele casei. Se pare că era vorba despre casa de pe locul actualului palat, dar deja în posesia conţilor Mikes. În anii 1870, spitalul s-a extins şi în casa Basta, iar când instituţia a fost mutată în noile clădiri ale Clinicilor Universitare (1902), clădirea renascentistă a fost demolată. În locul mănăstirii maicilor terciarieni, în perioada interbelică a fost construită o clădire modernă. Pe fotografiile şi pe hărţile de epocă, se vede clar că faţadele acestor clădiri nu erau în acelaşi ax, faţada palatului Mikes ieşind în rezalit, iar faţada casei Basta fiind în poziţie mai retrasă. Menţionăm faptul că pe strada Memorandumului, nr. 8, familia Mikes a mai deţinut o casă de raport, construită în anul 1846.

Palatul Mikes este unul dintre tipicele palate ale barocului târziu din Cluj. Palatul Mikes a avut mai multe perioade de construcţie, în starea actuală a cercetării fiind separabile trei faze principale: perioada ante-barocă, barocă şi eclectică. Din perioada ante-barocă, cunoaştem doar peretele vestic al apartamentului nr. 5 din colţul nord-vestic al palatului, care păstrează câteva urme de goluri foarte diferite de golurile faţadei actuale de nord (goluri baroce nu au fost schimbate în perioada eclectică). Acest zid a fost ridicat într-o perioadă neprecizabilă (anterior anilor 1790), când în vecinătatea vestică încă nu a existat o clădire.

Parcela palatului Mikes se accesează dinspre piaţa Muzeului printr-un gang boltit, alungit, din care se deschid uşile apartamentelor de la parterul aripii sudice.

Planul palatului este în forma literei U, cu trei aripi la limitele de sud, vest şi nord ale parcelei. Aripa sudică, spre piaţa Muzeului este cea mai largă, fiind urmărită de aripa nordică, iar aripa vestică este de fapt un corp mai îngust de legătură între cele două. Clădirea dispune de un subsol parţial, parter şi etaj. În aripile de sud şi de nord, la etaj găsim câte două şiruri de încăperi, în aripa vestică doar un singur şir, accesibile de pe cursivă. Planul şi volumetria palatului ne aminteşte de palatele baroce târzii ale oraşului: Bánffy, Teleki, Karacsay, etc. În mod firesc, planimetria acestora este mai complexă, dar totuşi palatul Mikes se include tipologic în seria palatelor nobiliare clujene construite la cumpăna secolelor XVIII–XIX.

Faţada principală a palatului este împărţită în două de un brâu simplu din tencuială, iar cornişa este bogat profilată. Suprafaţa parterului este striată, iar în jurul golurilor are o culoare mai închisă. Numeroasele elemente ale faţadei au fost schimbate în perioada eclectică, mai puţin axele de goluri, şi a fost păstrată şi forma ferestrelor. Ancadramentul porţii este cel original, dar a suferit, bineînțeles, anumite schimbări. În zona parter, se află şase axe de goluri, în axa a patra se deschide portalul lat cu închidere în forma mânerului de coş, având ancadrament de piatră acoperit parţial de tencuială. La etaj, se deschid şase ferestre în axele golurilor de la parter. Ferestrele de la etaj au chenare dreptunghiulare de tencuială, de factură eclectică. Tâmplăria ferestrelor şi frumosul canat al porţii, decorat cu grilaj metalic, aparţin perioadei eclectice. Forma decorativă a burlanelor evocă, de asemenea, ultimele decenii ale secolului al XIX-lea.

Faţada din spate, spre strada Octavian Petrovici, este mult mai simplă şi prezintă urmele unor intervenţii importante. Faţada este articulată de un brâu median simplu şi o cornişă de tencuială. Soclul este realizat din plăci mari de piatră. Faţada are doar ferestre, dispuse neregulat, pentru o oarecare ordine între aceste axe au introdus câteva ferestre-oarbe. Ferestrele parterului nu dispun de chenare, dar tâmplăria – în majoritatea cazurilor – este cea istorică, din perioada eclectică a clădirii. Faţada se află într-o stare deplorabilă, şi se mai observă urmele înzidite ale gangului. Existenţa unor elemente orizontale de tratare ale faţadei se observă pe porţiunile de unde s-a desprins zugrăveala.

Palatul are trei faţade spre curtea interioară, dintre care două (cele de nord şi de vest) au păstrat tratarea barocă, iar cea sudică a fost transformată în stil eclectic. Cele două faţade baroce dispun de arcade la ambele nivele. Faţada cea mai lungă este cea a corpului de legătură, cu câte patru arcade pe fiecare nivel. Arcadele de la parter sunt susţinute de stâlpi masivi care se ridică de pe postamente construite din blocuri de piatră. Zona etajului este mai decorativă, stâlpii sunt mai zvelţi, postamentele sunt profilate şi decorate cu panouri. Un element foarte elegant este balustrada de piatră decorată cu goluri elipsoidale înconjurate cu panglică, care au analogii la palatul Bánffy, casa Karacsay, palatul Toldalagi-Korda, palatul Teleki. Arcadele palatului Mikes se aseamănă mai degrabă cu cele ale hanului „Calul bălan” (Muzeului Etnografic), unde însă lipseşte parapetul elegant şi postamentul decorat al stâlpilor de etaj. Faţada transformată a corpului principal nu are arcade, zona – parter este nedecorată, etajul este articulat de lesene şi cornişă. La etaj, găsim o cursivă, susţinută de boltişoare pe şine metalice, şi prevăzută cu parapet din fier forjat.

Spaţiile de la parterul clădirii sunt boltite aproape fără excepţie (la două încăperi ale corpului principal bolţile au fost înlocuite cu planşeu drept). Gangul are boltă semicilindrică cu penetraţii, ritmată cu trei arce dublou. Foişorul de la parter are bolţi a vela. În aripa nordică, găsim două tipuri de boltă: în apartamentul 5 (capătul vestic, parter) şi în fostul gang bolţi a vela, iar în apartamentul de la capătul estic, bolţi semicilindrice turtite, cu penetraţii. La etaj, se ajunge printr-o scară eclectică lată şi elegantă, aflată în aripa principală. Urma unei scări dintre subsol şi parter, care se continua probabil şi la etaj, este sesizabilă în apartamentul 5 în colţul vestic al aripei nordice, la parter. Apartamentele cele mai elegante se găsesc la etajul aripii principale, cu încăperi tăvănite, în cazul cărora se păstrează şi tâmplăriile eclectice. Pe baza unor cercetări în interiorul apartamentelor, s-a constatat faptul că pereţii actuali de compartimentare sunt ulteriori faţă de zidurile laterale. În apartamentul 5 a fost identificat un spaţiu unitar, cu doi stâlpi interiori pentru susţinerea bolţii, probabil un spaţiu de depozitare.