In sudul Frantei, pe Coasta de Azur a Marii Mediterane, in orasul Cagnes-sur-Mer se afla Muzeul Renoir deschis in fosta casa a pictorului Pierre Auguste Renoir.

Casa lui Renoir – numita si Vila ,,Les Colletes” din Cagnes, se intinde pe un domeniu de trei hectare plantat cu maslini. In aceasta casa a locuit familia pictorului Renoir, din anul 1907. Plantatia de maslini a fost pastrata si prezentata in numeroase picturi de catre artist.

Casa lui Renoir a fost restaurata, dar pastreaza intact mobilierul original, astfel incat se poate vizita locul unde si-a trait artistul ultimii ani de viata.

La parter se afla salonul, sala de mese, bucataria si camerele unde erau gazduiti prietenii pictorului. In aceste sali sunt expuse picturi, iar in camerele de oaspeti sunt fotografii ale familiei Renoir. Spatiile sunt foarte bine laminate, punand si mai bine in valoare operele.

Casa lui Renoir are in jur o frumoasa gradina, unde a fost pictata opera ,,Ferma de la Collettes” – considerata cea mai valoroasa. Ea dezvaluie peisajul minunat vazut prin ochii artistului. Vizitatorul poate compara panza cu actualul cadru natural.

La etaj se afla dormitoarele membrilor familiei. Tot aici se gaseste atelierul (camera de lucru) unde picta maestrul Renoir. In centru este suportul pe care isi asaza panza, a carui inaltime se putea regla si ii permitea artistului sa-si realizeze lucrarile in perioada din ultimii ani din viata (cand statea in scaunul cu rotile). Sunt expuse cateva reproduceri de tablouri – care completeaza atmosfera de atelier de pictura. Sunt si cateva fotografii cu Renoir din perioada cand locuia in aceasta casa.

Casa lui Renoir are doua etaje. A fost construita dupa ideile si indicatiile marelui pictor. Tablourile sunt in numar mic (zece panze) – deosebit de frumoase in care se vede marele talent al artistului.

In perioada cat a trait in aceasta casa, viata lui Renoir a devenit monotona, umbrita de o boala de reumatism articular care se agrava incet. El si-a gasit linistea si bucuria pictand mereu, foarte multe nuduri dar si portrete. Astfel au aparut o serie de opere: ,,Izvorul”(un nud pictat culcat), ,,Brutareasa”, ,,Tors de femeie”, ,,Femeie stergandu-si picioarele”, ,,Femeie ranita” (1909).

In anul 1910, pictorul se simte mai bine si face o calatorie la Munchen. Dupa o perioada de doi ani, boala sa se agraveaza, devine dependent de scaunul cu rotile, iar degetele mainilor abia reusesc sa tina pensula. Lagandu-si pensula de degete, suportand durerea datorata miscarilor, Renoir a continuat sa picteze pana in ultima zi a vietii sale. El insa era trist ca nu reusea sa mai realizeze tablouri mari.

La sfarsitul anului 1910, el picteaza ultimul autoportret care a ajuns celebru: ,,Autoportret cu palaria alba”. Acesta este chipul unui barbat cu fata arsa de soare, cu mustati albe, barba alba, ochii mici si cafenii, nasul subtire – este figura senina a pictorului pe un fundal verde-inchis.

Uneori in atelierul sau, Renoir privind trupul gol al unei femei (care poza pentru o pictura cu nud) se intampla ca el sa contureze alte imagini (cosuri pline cu fructe sau minunate flori in vaze). Modelele sale nu trebuiau sa stea nemiscate, ele (in general femei modeste) se miscau prin atelier, cantau, citeau, povesteau diferite intamplari. Insusi pictorul obisnuia sa fredoneze cantece, sa spuna glume. Avea mereu aerul ca vede partea comica a lucrurilor, parea sa zambeste tot timpul. El avea o ,,masca” – nu-i placea sa-si tradeze emotia ce-l cuprindea cand privea norii, copacii, florile, femeile etc.

Cat a trait in casa de la Cagnes – nudul predomina in picturile sale: ,,Dupa Baie” (1913), ,,Nud culcat” (1914), ,,Repaos dupa baie” (1918-1919), ,,Femei la baie” (1915). A creat si portrete: ,,Ambroise Vollard” (1908), ,,Paul Durand-Ruel” (1910), ,,D-na Galea” (1912), ,,D-na Durand-Ruel” (1911), ,,Adele-Besson” (1918).

In ultimii ani din viata, sculptorul Pichard Guino italian il ajuta pe Renoir (care era bolnav) sa realizeze cu mainile sale busturi, capete de copii, nuduri, basoreliefuri (din mitologie). Casa lui Renoir din Cagnes cuprinde cateva sculpturi precum: bustul sotiei sale (ea are o palarie pe cap), ,,Paris pastor”, ,,Judecata lui Paris” (1914). Capodopera sa este sculptura ,,Venus vitrix” (1914-1916).

Perioada petrecuta la Cagnes reflecta contopirea formei cu miscarea in opera artistului.

In 28 iunie 1915, moare Aline Charigot – sotia pictorului. In 1919, Renoir face o ultima plimbare la Paris, viziteaza Muzeul Luvru. Acolo isi vede expusa opera ,,Portretul doamnei Charpentier” si este fericit, cuprins de emotie. Intors la Cagnes moare in ziua de 3 decembrie 1919.

Imediat dupa moartea sa, Ambroise Vollard publica o carte in care prezinta viata omului si artistului Renoir – prima editie se vinde intr-un numar de peste o mie de exemplare.

Casa lui Renoir are la intrare o placa de marmura, pe care sunt scrise numele sau si al sotiei sale, anii in care au trait si anul de cand dateaza casa.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ