Rolul bisericii, influentele acesteia asupra artei si tendintele artei de a se manifesta exact prin influentele bisericii au fost, daca nu cumva inca sunt, chestiuni indiscutabile apartinand societatii, fie ca ne referim la cea de astazi, fie la cea din Evul Mediu. Spunem Evul Mediu, pentru ca aceste chestiuni indiscutabile erau, poate, singurele, daca vreti, concentrate in jurul ideii de arta. Cu alte cuvinte, stim prea bine ca rolul bisericii era reflectat in arta, motivele sau influentele religioase fiind aproape singurele declansatoare de capodopere arhitectonice in perioada medievala. Bisericile, aici referindu-ne la cladiri, bineinteles, sunt dovezile vii ale faptului ca, in Evul Mediu, arta pornea din motive ce tineau strict de religie si de manifestarea acesteia, nicidecum de vreun motiv laic, cum ar fi dorinta de manifestare din punct de vedere artistic. Odata cu declinul Bisericii, ca institutie, si aceasta parte a artei a suferit un declin, indeosebi in tarile in care, de la zi la zi, rasar tot mai multe lacasuri sfinte, care, in definitiv, nu sunt decat cladiri stereotip si nicidecum expresii vii ale unor artisti, ale viziunilor acestora.

Si, in pofida faptului ca multi spun ca se mai construiesc prea putine biserici, respectiv lacasuri sfinte — ceea ce, in Romania, este absolut fals, trebuie sa admitem ca si acelea, putine, de altfel, care se mai ridica, au viziune, iar, precum s-a intamplat si-n Renastere, se incadreaza intr-un curent, intr-o perioada artistica bine delimitata — in cazul de fata, ori modernism, ori postmodernism. Insa, iarasi, nu este cazul Romaniei, unde Biserica Ortodoxa Romana nu ar fi capabila niciodata sa-si revitalizeze din viziunile artistice, pastrand, totusi, regulile, respectiv tagmele, astfel incat, in locul unei biserici-mamut, in aceeasi nota, sa se construiasca adevarate capodopere arhitectonice, specifice secolului in care traim.

In sfarsit, exista tari in care viziunea artistica general acceptata de perioada este pusa in valoare chiar si prin intermediul unui lacas sfant, tari precum Franta (unde s-a construit, respectiv renovat Biserica Notre Dame du Haut, sub atentia celebrului arhitect Le Corbusier). Si nu intamplator am ajuns la acest nume, Le Corbusier. Alaturi de acest arhitect a lucrat si Oscar Niemeyer Soares Filho, de origine germana, dar si brazilian. Mai stim, de pilda, ca Niemeyer, nascut in anul 1907, este un comunist convins, care a construit biserici, ca si Le Corbusier, de altfel. Poate cea mai pregnanta lucrare a sa, din punctul de vedere al viziunii sale artistice, este Catedrala din Brasilia, capitala Braziliei, la care am si vrut sa ajungem din prima instanta. Cand ne gandim la Brasilia, inevitabil si intr-o oarecare masura, ne gandim la New Delhi, insa numai dintr-un considerent, si-anume ca ambele orase, capitale, de altminteri, si-au inceput viata pe plansetele proiectantilor. Brasilia a fost inaugurata in 1960, lucrarile incepand undeva prin 1956.

Astazi, anul 2012, putem spune, despre Brasilia, ca este unul dintre cele mai indraznete orase, ca urmare, iarasi, a unuia dintre cele mai indraznete proiecte ce au iesit din cabinetul unui arhitect. Mutarea din haoticul, dar frumosul Rio de Janeiro l-a impulsionat pe presedintele Braziliei de atunci sa accepte acest proiect, si-anume proiectarea unei noi capitale intr-o zona mai putin locuita si dezvoltata din tara. Proiectul le-a fost incredintat, desigur, lui Niemeyer, precum si lui Lucio Costa. Initial, orasul a fost gandit pentru 500.000 de oameni, insa numarul locuitorilor a crescut de la an la an, astazi traind in Brasilia aproximativ 2 milioane de oameni. Si cum indrazneala a fost cuvantul de ordine pentru cei doi arhitecti insarcinati cu acest proiect grandios, indeosebi pentru Niemeyer, care a proiectat Catedrala din Brasilia, lucrurile au mers intr-atat de departe incat, in prezent, multe dintre cladirile orasului sunt considerate adevarate capodopere de arta.

Un exemplu graitor este Catedrala din Brasilia, care, vazuta de la departare, pare un cort circular de dimensiuni impresionante. 16 nervuri enorme din beton, albe si groase, intrerup zidurile exterioare ale catedralei, arcuindu-se inainte si spre interior. Rolul lor este de a sustine acoperisul, dar si panourile de sticla ale ferestrelor. La baza, aceste 16 nervuri sunt mult mai groase, cu cat se inalta mai sus, ele se subtiaza.

De fapt, Catedrala din Brasilia pare mai degraba o poarta, o deschidere catre cer, catre Rai, asa cum a fost si viziunea lui Niemeyer. In interiorul catedralei, stau atarnate statuile unor ingeri, lasand impresia ca zboara desupra capetelor oamenilor. Statuile, create din aluminiu, au fost gandite de celebrul sculptor Alfredo Ceschiatti. Nu putem uita nici statuile imense ce strajuiesc imprejurimile imediate ale Catedralei din Brasilia. Pentru turisti insa, pe langa ingerul care zboara in interiorul Catedralei din Brasilia, ori pe langa forma neconventionala a lacasului, de interes special mai sunt si panourile moderne cu vitralii. Si daca va doriti sa vizitati aceasta capodopera arhitectonica, trebuie sa stiti ca este deschisa zilnic, nefiind, insa, admise vizitele turistice in timpul slujbelor.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ