Un aliment modificat genetic este un produs vegetal sau animal al cărui ADN a fost modificat artificial într-un laborator prin intermediul altor plante, animale, viruși sau bacterii, pentru a produce compuși străini în produsul alimentar respectiv. Acest tip de modificare genetică nu se regăsește în natură și este experimental. Termenul științific corect este aliment „transgenic” și știința este mai adesea cunoscută ca și „inginerie genetică”.

Spre deosebire de evaluările stricte de siguranță la care sunt supuse medicamentele pentru a putea fi aprobate, siguranța alimentelor modificate genetic destinate consumului uman nu este asigurată prin testarea suficientă.

Problema siguranței alimentelor modificate genetic a fost discutată pentru prima dată la o reuniune a Organizației pentru Alimente și Agricultură, a Organizației Mondiale a Sănătății și a reprezentanților biotehnologiei în 1990. Conceptul de „echivalență substanțială” a fost propus la începutul anului 1996 iar adoptarea sa a permis comercializarea alimentelor noi fără nici un test de siguranță, atâta timp cât acestea nu aveau o compoziție chimică prea diferită de compoziția chimică a produselor alimentare deja existente pe piață.

Pentru a decide dacă un produs modificat este echivalent substanțial, produsul este testat de către producător pentru modificări neașteptate într-un set limitat de variabile, cum ar fi toxine, substanțe nutritive sau alergeni ce sunt cunoscuți a fi prezenți în produsele nemodificate. În cazul în care testele nu arată nici o diferență semnificativă între produsele modificate și cele nemodificate, atunci sunt necesare alte teste de siguranță alimentară.

Majoritatea țărilor cer etichetarea produselor ce conțin organisme modificate genetic . În 50 de țări există restricții semnificative sau chiar interzicerea lor. Statele Unite ale Americii și Canada sunt singurele țări dezvoltate unde etichetarea produselor modificate genetic nu este necesară. Este estimat că undeva între 70 și 75% dintre alimentele găsite în magazinele americane conțin compuși modificați genetic.

În 2001, zona pe care erau crescute culturile modificate genetic se întindea pe 52,6 milioane de hectare; astăzi este probabil mult mai mare. 4 țări produc 99% din totalul culturilor modificate genetic: Statele Unite ale Americii 68%, Argentina 22%, Canada 6% și China 2%.

Prin modificarea genetică, unele plante sunt făcute să reziste la boli, insecte sau pot fi modificate în așa fel încât să reziste mai bine schimbărilor climatice. Recoltele pot fi făcute să crească mai repede și să se strice mai greu, să aibă o producție mai mare, sau se pot îndepărta anumiți alergeni.

Soia este un aliment ce naște multe discuții ori de câte ori este menționată. Ea este folosită ca un înlocuitor pentru carne, iar în forma sa nemodificată este un aliment cât se poate de sănătos. Din păcate, cea mai mare parte (mai mult de jumătate) găsită acum pe piată este modificată genetic. Din moment ce tehnica este una relativ nouă, de aproximativ 30 de ani, nu s-au putut realiza suficiente teste pentru a se vedea dacă există efecte pe termen lung. De exemplu, în Statele Unite ale Americii aproximativ 93% din culturile de soia sunt modificate genetic, la fel ca și 93% din bumbac și 86% din porumb.

Papaya ar fi putut să dispară dacă nu exista ingineria genetică. Un virus făcea ravagii în culturile de papaya și adusese fructul în punctul în care nu mai era mult și ar fi dispărut complet. Papaya a fost primul fruct al cărui cod genetic a fost decodificat. Oamenii de știință doresc să folosească aceste date pentru a consolida rezistența fructului la dăunători și astfel pentru a reduce cantitatea produselor chimice folosite.

Sfecla de zahăr a fost modificată pentru a produce recolte mai mari și pentru a se scădea din costurile pentru ierbicid și pentru muncitorii care curățau câmpul de buruieni. Ecologiștii au ridicat un semnal de alarmă la problemele pe care le pot reprezenta aceste organisme modificate pentru mediu, dar fără nici un succes.

Porumbul a fost modificat genetic pentru a produce o otravă care omoară insectele dăunătoare. Această modificare face ca insecticidele să nu mai trebuiască folosite. Porumbul modificat genetic este numit Bt-corn pentru că gena responsabilă pentru omorârea insectelor dăunătoare vine de la bacteria Bacillus Thuringiensis. Avantajele modificării genetice apar de la încetarea folosirii pesticidelor, iar dezavantajele pot apărea ca urmare a acomodării insectelor cu otrava și de la riscul omorârii altor insecte ce nu sunt periculoase, precum fluturii. Bumbacul și cartoful sunt alte două exemple de plante ce au fost modificate în așa fel încât acum produc și ele insecticid.

Roșiile au fost modificare genetic pentru a rezista mai mult pe raft. Acest tip de roșii a apărut în 1994 și au reprezentat primul aliment modificat genetic pus la dispoziția consumatorului. Acestea produc mai puțină substanță ce duce la putrezire, așa că rămân proaspete o mai lungă perioadă de timp. O problemă inițială a primelor roșii modificate a reprezentat-o prezența unor gene ce le făceau rezistente la antibiotice.

Căpșunile, ananasul și bananele au fost modificate genetic pentru a rămâne proaspete pentru o perioadă mai lungă de timp.

Pentru a fi corecți, nu există date științifice care să dovedească că culturile modificate genetic sunt dăunătoare consumului sau mediului, dar nici nu există date care să confirme că ar fi bune. Pentru moment nu putem afirma nici una, nici cealaltă.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ