Nimeni nu a fost în măsură să ajungă la o concluzie satisfăcătoare în cazul Klingenberg: a fost un caz real de posedare demonică (înregistrările sunt veridice și extrem de tulburătoare) sau un caz extrem de epilepsie și psihoză?

În anii 1970, familia Michel era o familie cât se poate de obișnuită din orașul Klingenberg, cei doi soți, Anna și Josef, fiind proprietarii unei fabrici de cherestea. Fiica lor și celelalte patru surori au fost crescute în spiritul religiei catolice, Anneliese fiind o fată credincioasă și sensibilă. Era descrisă ca fiind o copilă absolut normală, fără nici o tendință psihotică, fără înclinații bizare, o fată drăguță, veselă și serioasă, deși cam bolnăvicioasă.

Un aspect legat de religiozitatea sa este demn de menționat, fiind relevant pentru cazul Klingenberg: catolică convinsă, Anneliese se simțea cumva datoare să plătească pentru păcatele mamei sale (care dăduse naștere unui copil ilegitim) și chiar pentru păcatele omenirii; scrie mamei sale că și-ar dărui viața ei pentru ceilalți oameni, pentru a-i izbăvi de păcate și că doar răsplata divină contează.

Anul 1968 marchează debutul tragediei: la 16 ani, Anneliese își pierde conștiința, iar odată lucidă paralizează și este incapabilă să se miște sau să strige, copleșită brusc de spaimă. După un an urmează o nouă criză similară. Fata este trimisă la spital, dar nici un fel de analize nu arată că ar suferi de vreo boală (nici un semn de epilepsie nu este descoperit).

Crizele continuă, Anneliese trebuie internată fiind bolnavă de pneumonie. Se descoperă că are oarecare probleme cardiace și i se prescriu medicații pentru convulsie. Anneliese urmează să sufere însă din ce în ce mai mult: începe să vadă fețe de demoni și să audă voci care îi spun că e blestemată. În anii următorii, părinții încep să suspecteze posedarea demonică, căci fata arată o repulsie subită față de orice obiecte religioase și nu intră în biserică (ea, care odată era cea mai credincioasă).

Totuși, doritoare să învețe, Anneliese trece peste crizele sale și urmează școala pedagogică, dorind să fie învățătoare. Cu timpul, apar indicii că suferă într-adevăr de epilepsie și i se prescriu medicații puternice. Fata suferă crize de posedare din ce în ce mai rele: are insomnie, are episoade de extremă agitație urmate de apatie, se roagă continuu și țipă „iertare și milă”. Începe să refuze mâncarea (va ajunge la 30 de kilograme), devine agresivă cu membrii familiei, distruge orice obiect religios, mânâncă insecte și își bea urina.

Deși curajoasă, fata intră în depresie și hotărăște cu părinții să ceară ajutorul unui preot catolic în 1973. Părintele Ernst Alt decide că o exorcizare este singura cale de a o salva, iar în 1975 obține permisiunea bisericii catolice. În decurs de un an preotul va încerca 67 de exorcizări, dintre care unele au fost înregistrate.

Ritualurile de exorcizare sunt tulburătoare: Anneliese nu arată și nu vorbește ca o ființă umană, demonstrează putere neobișnuintă, vorbește în limbi străine și mai mulți demoni își fac cunoscută prezența (demonii vorbeau cu preoții, spunând că nu doresc să părăsească corpul tinerei). Anneliese începe să aibă și stigmate și i se întâmplă să primeasă mesaje și de la îngeri, ajungând la concluzia că suferința sa este un martiraj, prin aceasta ea ispășește păcatele altora.

Până în 1976, fata știe deja că va muri și-și acceptă, în momentele de luciditate, soarta ca și cum este destinul ei. Își roagă chiar părinții să nu o interneze, să o lase să moară acasă, ceea ce se întâmplă în același an.

Preoții și părinții vor fi acuzați de omor prin neglijență, procesul devenind extrem de faimos, ducând chiar la interzicerea exorcismelor. Medicii au spus că fata suferea de epilepsie și psihoză, credința sa religioasă ducând la iluzia posedării, iar cauza morții ar fi fost malnutriția (întrebați însă cum ar fi putut să o salveze, ei dau ca soluție hrănirea impusă și electroșocurile).

Posedare demonică sau nu, cazul Klingenberg rămâne unul dintre cele mai tulburătoare, medicii și preoții dovedindu-se la fel de inutili în salvarea lui Anneliese, care a murit cu convingerea că suferința sa avea un sens, cel de a ispăși păcatele altora. S-au scris cărți, s-au realizat filme și documentare impresionante (în special cele ce prezintă înregistrările autentice de la ședințele de exorcizare).

728×90 sub articol

LĂSAȚI UN MESAJ