Cetatea Bologa a fost una dintre cele mai importante fortificaţii din Transilvania, iar acum este doar o ruină. Se află în comuna cu acelaşi nume, în judeţul Cluj, pe drumul ce leagă Cluj-Napoca de Oradea.
Cetatea Bologa a fost prima dată menţionată într-un document oficial în anul 1319, însă sub denumirea de Sebuswar. Această denumire nu este singura pe care a primit-o cetatea, fiind menţionată, apoi, sub numele Sebeswar, Sepuswar, Castrum regis Sebeş, Sebeş Varallya, Sebeswar alio nomine Hundywar şi Castrum regis Hunyad. Aceste denumiri fac legătura între cetate şi Valea Crișului Repede, precum şi cu localitatea Huedin care, în acele vremuri, era punctul vamal şi centrul economic al întregii regiuni. Mai mult, cetatea a făcut ca drumul dintre Cluj şi Oradea, care era şi cel mai scurt, să fie din nou animat.
Cetatea Bologa a fost construită de către regele Carol Robert de Anjou, în timpul războiului civil dintre el şi nobilimea rebelă a Transilvaniei. Ridicarea fortificaţiei a însemnat deschiderea unui drum strategic chiar în mijlocul Transilvaniei, situat în paralel cu vechiul drum, intitulat “Drumul sării”, care străbătea judeţul Sălaj de astăzi. Chiar dacă “Drumul sării” era unul extrem de circulat, regelui nu-i plăcea, din cauza faptului că pe el se aflau multe proprietăţi ale nobililor cu care se lupta. Armata lui Carol Robert de Anjou a reuşit să obţină două victorii, la Topa (în 1318) şi Bonţida (în 1320) şi, în cele din urmă, să îi învingă pe nobilii rebeli.
Cel mai important element al Cetăţii Bologa a fost turnul donjon circular, unul din puţinele care au fost păstrate până astăzi. Interiorul era organizat pe patru nivele, iar accesul în turn se făcea printr-o scară care urca numai până la primul etaj. Ultimele două etaje aveau, fiecare, câte două ferestre de tragere, pe când primul etaj avea o singură fereastră, de supraveghere. Cetatea avea şi un al doilea turn, cel mai probabil unul de poartă.
În anul 1399, Cetatea Bologa a ajuns în posesia lui Mircea cel Bătrân, după ce Sigismund de Luxemburg i-a cedat-o, în urma Tratatului de alianţă de la Braşov. Regele îl aprecia foarte mult pe domnitorul roman, impresionându-l îndârjirea cu care a luptat împotriva turcilor. Cu toate acestea, nu există documente care să ateste faptul că Mircea cel Bătrân sau un alt membru al familiei sale ar fi călcat vreodată pe aici. În anul 1433, nobilii Istvan şi Ladislau Banffy de Losonc au devenit proprietarii cetăţii. Aceasta era într-o perioadă de înflorire, când avea în posesie multe sate, târgul de la Huedin, locuri de vamă şi zone întregi de păşunat. Mai mult, se pare că pe teritoriul cetăţii se extrăgea şi se spăla aur.
Cetatea Bologa a fost folosită până în secolul al XVII-lea, suferind modificări diverse. În secolul al XVI-lea, a jucat un rol important în conflictele armate care s-au dat între habsburgi şi cei din Transilvania. În plus, în anul 1598, una din adunările nobiliare din regiune a avut loc aici. Un secol mai târziu, după ce Oradea a fost luată sub stăpânire otomană, importanța cetăţii a crescut când garnizoana stabilită aici reuşeşte să împiedice năvălirea turcă prin defileul Crișului Repede.
Anii care au urmat au găsit Cetatea Bologa în aceeaşi ipostază: garnizoana a reuşit de fiecare dată să împiedice atacurile turcilor şi, drept consecinţă, sultanul a ordonat distrugerea ei, în anul 1669. Din fericire, principele Mihail Apafi a plătit o sumă mare de bani pentru ca acest lucru să nu se întâmple. Însă războiul dus de Rakoczi al II-lea pentru eliberare a lăsat urme adânci pe cetate, deoarece aceasta a fost aruncată în aer.
În anul 1910, arhitectul maghiar Karoly Kos a evaluat cetatea şi a demarat un proiect de restaurare a donjonului, care a căpătat un acoperiş nou, de lemn. Cetatea a rămas în posesia familiei Banffy până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când a intrat în posesia statului. Din păcate, nimeni nu s-a mai ocupat de ea: acoperişul restaurat s-a distrus şi restul elementelor au fost lăsate în paragină.
Pe lângă cetate, în comuna Bologa există şi un castru roman antic, care a fost numit de specialişti “Resculum” şi care se pare că e cea mai veche aşezare din această zonă. A fost construit prin anul 106 şi era una din garnizoanele Cohortei II “Hispanorum”, care apăra graniţa de acolo a Imperiului Roman. Ruinele castrului roman se pot vedea şi în ziua de astăzi, într-o zonă cunoscută de localnici drept “Grădişte”. Din păcate, mare parte din ruine s-au pierdut din cauza folosirii locului ca zonă agricolă, însă se pot vedea şi băile romane în apropierea castrului.
