Cetatea Tăuțului (sau Cetatea medievală de la Tăuți) se află chiar pe vârful unui munte, pe Valea Ampoiului, într-o poziţie strategică deosebit de bună pentru vremurile în care a fost ridicată. Se află pe teritoriul administrativ al comunei Tăuți din judeţul Alba, iar drumul până la ea nu este chiar uşor, putând fi parcurs numai pe jos sau cu bicicleta.

Prima atestare documentară a Cetăţii Tăuțului datează din 1276 când episcopul Petru al Transilvaniei cerea autorităţilor de la Alba Iulia să-i dea un deal pe care să-şi ridice o cetate. Masivul pe care a fost construită cetatea se află la circa 700 de metri altitudine şi este izolată, având pante extrem de înclinate şi lături prăpăstioase, fapt ce îngreuna accesul inamicilor.

În documentele anului 1299, Cetatea Tăuțului este denumită “Piatra Sfântului Mihail”, primind numele de la hramul catedralei din Alba Iulia. În anul 1379, se întemeiază o mănăstire în vatra satului, iar din acest an atât mănăstirea, cât şi cetatea încep să fie menţionate în mai multe documente ale timpului. Anul 1551 marchează momentul în care trupele austriece cuceresc Cetatea Tăuțului. Doi ani mai târziu, aceasta începe să îşi piardă din interes, aşa că austriecii o părăsesc. Tot ei sunt cei care o şi distrug, între 1533 şi 1536, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte cetăţi atunci când s-au retras de pe teritoriul românesc.

Arheologii care au studiat Cetatea Tăuțului au stabilit că ridicarea ei s-a produs în trei etape. În prima etapă, au fost construite zidurile primei incinte şi turnul donjon; în a doua, au fost ridicate poarta care asigură accesul în interiorul cetăţii şi o cisternă, iar în ultima etapă au apărut bastionul din nord-vest, curtea interioară şi şanţul care înconjura fortificaţia.

De asemenea, specialiştii au ajuns la concluzia că suprafaţa ocupată de cetate însuma 4750 m². Primul zid de incintă avea aproape trei metri grosime şi totul era, în mare parte, construit din piatră de stâncă, aceasta găsindu-se chiar în jurul locului în care a fost ridicată fortificaţia. Pe de altă parte, grosimea celui de-al doilea zid de incintă varia în funcţie de punctele-cheie. Astfel, în nord-vest era mai gros (5,5 metri), în timp ce în vest deja ajungea la 1,80 metri. Totodată, zidul din jurul porţii de acces era şi el mai gros, pentru a proteja principala zonă de intrare în cetate.

Săpăturile arheologice desfăşurate de-a lungul timpului au scos la iveală multe obiecte interesante din Cetatea Tăuțului. Au fost găsite mai multe suliţe, vârfuri de săgeţi, coase, cuţite, cahle de teracotă, unelte pentru zidărit, cuie, seceri, potcoave, ghiulele, dar şi blocuri întregi de piatră fasonată. Astăzi, se mai pot vedea câteva ruine ale vechii cetăţi medievale, însă ajung aici doar cei care aud din întâmplare despre acest loc, pentru că cetatea nu este inclusă în niciun itinerar turistic.

cetatea-tautului.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ