Cetăţile dacice din Munţii Orăștiei reprezintă unele dintre cele mai importante moşteniri lăsate de daci României. Au fost construite între secolul I î.Hr. – secolul I d.Hr., dacii dorind să aibă un puternic sistem de fortificaţii, care să îi protejeze împotriva romanilor.
Cetăţile dacice se găsesc în număr de şase: Sarmizegetusa Regia, Costeşti – Blidaru, Costeşti – Cetăţuie, Luncani – Piatra Roșie, Bănița şi Căpâlna. Toate poartă amprenta stilului maurus dacicus, un stil caracteristic populaţiei dacice, care nu se mai găseşte nicăieri în lume. Stilul este, de fapt, o combinaţie între stilul dac tradiţional şi cel roman, care era mai modern. Toate fortificaţiile construite în acest stil aveau zidurile de 10 metri înălţime şi de 3 metri grosime, lucru nemaiîntâlnit în acea perioadă.
Cetăţile dacice din Munţii Orăștiei:
Sarmizegetusa Regia: A fost capitala dacilor şi cea mai mare din cele şase cetăţi. Se află la o altitudine de 1200 de metri, pe vârful unei stânci şi a fost dispusă pe cinci tersae. Acoperă o suprafaţă de aproape trei hectare şi are o formă de hexagon, ale cărui laturi nu sunt egale. Are şi o zonă sacră, iar în vestul fortăreţei se află aşezarea civilă, care conţine locuinţele, hambarele, atelierele şi magaziile.
În estul ei, se află sanctuarele, unele dintre ele fiind construite din andezit, în timp ce altele din piatră de calcar. Cetatea a fost mărită de romani, atunci când au cucerit-o, însă aceştia nu au ţinut cont de planurile arhitecturale ale dacilor. Printre cele mai importante obiecte găsite de arheologi aici, se numără celebrul vas pe care scrie „Decebalvs Per Scorilo”.
Costeşti – Blidaru: Această cetate dacică din Munţii Orăștiei a fost ridicată pe culmea Blidaru şi ocupă o suprafaţă de circa 6000 m². Cetatea este compusă din două incinte, care sunt unite şi care sunt străjuite de şase turnuri. Prima fortificaţie se prezintă sub forma unui trapez, în timp ce a doua are formă de pentagon. Prima cetate se remarcă printr-o inovaţie a arhitecturii militare – se intră prin primul turn, astfel că inamicii erau obligaţi să o ia prin dreapta şi să se expună loviturilor. În interior, s-a conservat destul de bine un turn-locuință.
Costeşti – Cetăţuie: Aceasta face şi ea parte din cetăţile dacice din Munţii Orăștiei şi a avut un caracter defensiv, fiind situată la o altitudine de 514 metri. Primul sistem de apărare a fost un val de pământ, care avea rolul de a proteja dealul în partea superioară. Valul avea o palisadă, construită cu ajutorul unor stâlpi de lemn, legaţi cu o împletitură de nuiele. Ulterior, a fost construit un zid de apărare, însă numai în zonele în care panta era lină. Se pare că această fortificaţie a fost folosită de mai mulţi regi, care şi-au stabilit în ea reşedinţa. De altfel, au şi fost descoperite urmele unor turnuri-locuință.
Luncani – Piatra Roșie: Această cetate a fost denumită şi Piatra Roșie, pentru că zidurile au fost făcute din piatră roşie, spre deosebire de celelalte cetăţi, care au zidurile din calcar alb. Cetatea are forma unui patrulater şi se află la 832 de metri altitudine. A fost prevăzută cu patru turnuri în colţuri şi unul în mijlocul zidului din est. Avea rolul de a apăra capitala, fiind amplasată în vestul acesteia. Săpăturile arheologice au scos la iveală mai multe obiecte interesante, precum o sabie celtică din fier, bustul din bronz al zeiţei Bendis, un candelabru din bronz şi un înveliş de scut cu relieful unui bour.
Bănița: Această fortificaţie a fost construită în timpul lui Burebista şi apoi a fost refăcută de Decebal. Ea a fost descoperită abia în anul 1961, când au fost făcute săpături arheologice în zonă. Atunci au fost scoase la iveală două ziduri şi se pare că avea şi un turn de veghe, prin care se puteau vedea inamicii ce încercau să atace capitala prin sudul ei. Accesul în turn era posibil datorită unei scări săpate chiar în stâncă. Pe timp de pace, fortificaţia servea pe post de reşedinţă pentru conducătorii daci.
Căpâlna: Ultima din cele şase cetăţi dacice din Munţii Orăștiei se află la o altitudine de 610 metri şi apăra capitala de către cei care veneau prin Valea Sebeșului. A avut şi ea un turn-locuință şi a fost înconjurată de un șanț. S-au păstrat până în zilele noastre un turn interior, precum şi o intrare în partea de nord. Cercetările arheologilor au scos la suprafaţă şi urmele unor sanctuare, care se pare că au fost distruse între cele două războaie romane.
Cetăţile dacice din Munţii Orăștiei sunt incluse în lista patrimoniului Cultural Mondial UNESCO, iar în anul 2012 s-a luat decizia ca acestea să fie incluse într-un mare proiect de restaurare, care se va desfăşura pe patru ani. Proiectul va fi condus de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei şi este cel mai complex proiect arheologic făcut vreodată în România.
