Comuna Țaga, cuprinzând satele Țaga, Nasal, Sântioana, Sintejude şi Sintejude-Vale, este poziţionată în jumătatea vestică a Câmpiei Transilvaniei, în partea mijlocie a Bazinului Văii Fizeșului şi în apropierea Culoarului Someșului Mic, fiind situată la 18 km faţă de municipiul Gherla şi la 57 km de Cluj-Napoca, centrul administrativ al judeţului Cluj. Ea are o suprafaţă de circa 100 km pătraţi şi o populaţie, în anul 2002, de 2158 locuitori.

 

Istorie

Teritoriul comunei Țaga păstrează urme de locuire a populaţiei autohtone încă din perioada statală de sub conducerea lui Burebista şi Decebal, după care a intrat, la începutul secolului I d.Chr., sub stăpânire romană, în cadrul provinciei Dacia.

După retragerea autorităţilor civile şi militare romane din Dacia, în timpul domniei împăratului Aurelian, zona comunei, ca şi întregul teritoriu al fostei provincii Dacia a rămas în afara Imperiului Roman, confruntându-se cu pericolele epocii migraţiilor. Cercetările arheologice au scos la iveală două aşezări suprapuse: una din secolele IV-VI, cealaltă din secolele VII-VIII, însă nu se poate afirma cu certitudine dacă prima o continuă pe cea de-a doua sau dacă este vorba de două aşezări distincte.

În secolele XI-XIII, Transilvania este cucerită de maghiari şi organizată în comitate. Unele dintre acestea, precum Dăbâca, Cluj, Turda, Solnocul Interior, cuprindeau teritoriile actualului judeţ Cluj, inclusiv localitatea Țaga. Populaţia autohtonă, formată din români şi slavi asimilaţi, a fost supusă nobilimii maghiare deţinătoare de moşii. Această situaţie s-a menţinut până în 1918.

După Unirea Transilvaniei cu România, în 1918, s-a declanşat procesul de unificare legislativă şi administrativă a ţării. Prin reforma administrativă din 1925, s-a organizat judeţul Someș, în componenţa căruia a intrat şi comuna Țaga.

În 1950, are loc o nouă împărţire a României în regiuni şi raioane, țaga fiind inclusă acum în Regiunea Cluj, Raionul Gerla.

În 1968, România este organizată administrativ în: judeţe, oraşe şi comune. În acest context, comuna Țaga, cuprinzând satele Țaga, Nasal, Sintejude, Sintejude-Vale şi Sântioana, revine judeţului Cluj, situaţie care se menţine până în anul 2011.

 

Relief

Teritoriul comunei Țaga se înscrie în fâşia vestică a Câmpiei Transilvaniei, respectiv în Câmpia Someşană, la întâlnirea a trei dintre subdiviziunile sale: Dealurile Cojocna-Sic, Dealurile Unguraşului şi Câmpia Fizeșului. Altitudinal, teritoriul comunei începe de la aproximativ 270 m în partea inferioară a Văii Fizeșului, la confluența acesteia cu Valea Hușuierului înregistrându-se 272 m, după care, în zona Lacului Țaga Mare, se ajunge la 280 m, valoare ce mai creşte cu 1-2 m până la limita cu comuna Geaca. Curbă de nivel de 290 m se închide în lungul Văii Fizeșului, abia în amonte de Lacul Cătina, la o distanţă de circa 13 km. Spaţiul comunei este încadrat, pe cea mai mare parte din întinderea sa, la altitudini de 300-450 m. Există şi suprafeţe mai reduse, care înregistrează 450-500 m în partea vestică şi sud-estică a comunei.

 

Clima

Clima este temperat-continentală moderată. Temperatura medie anuală este de 8,5 grade C, luna iulie caracterizându-se prin medii de 18-19 grade C, iar ianuarie –3..-4 grade C.

Precipitaţiile sunt în medie de 618 mm/an, cu diferenţieri importante de la un an, la altul: în anii secetoşi, la mai puţin de 400 mm/an; în cei cu precipitaţii bogate, la 800 mm/an sau chiar mai mult.

 

Hidrografie

Râuri – reţeaua de râuri este formată din cursul mijlociu al Fizeșului, spre care se îndreaptă mai mulţi afluenţi, precum Valea Coastei, care primeşte pe teritoriul comunei mai multe pâraie de dimensiuni reduse: Ludeț, Păstăraia, Goronis, Codomarc. De asemenea, Fizeșul mai primeşte şi câteva pârâie scurte: Tistaş, Uitău, Milău, Hușuier, Ghiolt, Sub Ciuaș.

Lacuri – cele mai importante sunt: Țaga Mare, Țaga Mică, Nasal, Sântejude-Vale, Ghiolt.

 

Vegetație

Păduri de stejar şi gorun; plantaţii de pin; tufărişuri de păducel, porumbar, migdal pitic, răchita roşie; zăvoaie de sălcii; pajişti, păşuni şi fâneţe; buruienişuri; vegetaţie acvatică în zona lacurilor şi a râurilor; ciuperci.

 

Fauna

Insecte, peşti, şopârle, şerpi, broaşte, păsări (rațe, stârc, uliu, sitar, porumbel, ciocârlie, barză, privighetoare, fazan), mamifere (arici, cârtiță, liliac, iepure, veveriţă, şoarece de câmp, popândău, hârciog, lup, vulpe, mistreţ, urs, râs, căprioară, cerb).

 

Populație

În anul 2002, populaţia totală a comunei Țaga număra 2158 locuitori, dintre care 1053 de sex masculin şi 1105 de sex feminin. Din punct de vedere etnic, structura populaţiei se prezintă astfel: români – 1975 (91,5%); maghiari – 134 (6,2 %); romi – 48 (2,2%); alte etnii – 1 (0,1%). După confesiune, populaţia este împărţită în felul următor: ortodocşi – 1972 (91,3%); greco-catolici – 21 (0,97% ); reformaţi – 124( 5,74% ); romano-catolici – 9 (0,4%); alte confesiuni – 32 (1,48 %).

  • Economie
  • Agricultură
  • Cultura plantelor: cereale, plante tehnice, plante furajere, legume, fructe.
  • Creșterea animalelor: bovine, ovine, caprine, cabaline, păsări, iepuri de casă
  • Apicultură
  • Piscicultură
  • Industrie
  • Exploatarea și prelucrarea primară a gazului metan
  • Prelucrarea laptelui
  • Comerț
  • 22 de unități comerciale
  • Turism
  • Pentru vănătoare și pescuit
  • Religia

Pe teritoriul actual al comunei Țaga, au alternat cultul ortodox cu cel greco-catolic; acesta din urmă a durat până în 1948, când a fost interzis de către regimul comunist. În prezent, mai există doar câteva familii de greco-catolici. Cultul reformat este, de asemenea, prezent în acest spaţiu de locuire şi aparţine locuitorilor de etnie maghiară.

În afara cultelor menţionate mai sus, au mai existat cultul iudaic, romano-catolic şi neoprotestant, ultimele două supravieţuind până în ziua de azi.

 

Folclor

Ritualul nupţial este de o mare bogăţie şi varietate, fiind punctat moment de moment de melodii şi texte rituale variate, de oraţii şi de strigături ceremoniale. Textele surprind prin accentele sumbre privind viaţa femeii înstrăinate, prin măritiş, îndeosebi a celei măritate în afara satului.

Ritualul de înmormântare evocă dispariţia unui membru al comunităţii, percepută ca o lovitură a destinului, ce afectează nu numai familia, ci şi întreaga colectivitate. Mortului i se pune lumânarea şi i se trag clopotele la ceasurile potrivite după datină. La casa mortului, se adună neamurile, prietenii, apropiaţii şi cunoştinţele, iar femeile încep să “bocească“. Bocitoarele se adresează morţii cu reproş, apostrofând-o pentru alegerea făcută şi sfătuind-o indirect cum ar fi fost mai potrivit să acţioneze în conformitate cu legităţile raţiunii şi politeţii tradiţionale. În final, cel decedat este condus pe ultimul drum şi îngropat cu preot şi slujbă religioasă.

castel-din-comuna-taga.jpg

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ