Grecia antică a cunoscut un avans în artă, poezie și tehnologie dar mai presus de toate, această perioadă a văzut cum au luat naștere orașele-stat. Orașul-stat a fost definitoriu pentru viața politică a Greciei pentru sute de ani.

În perioada întunecată a Greciei, înainte de perioada arhaică, oamenii trăiau împrăștiați în toată Grecia în niște mici sate agricole. În timp, aceste sate au început să crească și să se dezvolte, unele și-au ridicat ziduri, majoritatea au construit piețe numite „agora”, iar toate au înregistrat unele progrese. Au dezvoltat guverne iar cetățenii lor erau organizați după niște legi. Și-au construit armate și au început să strângă taxe.

Aceste orașe-stat se numeau „polis” și în viziunea grecilor antici erau protejate de către anumiți zei sau zeițe. Cetăţenii acestor orașe aveau un mare respect față de aceste zeități cărora le aduceau multe sacrificii. De exemplu, Atena și Sparta aveau același zeu protector, Atena.

Chiar dacă fiecare oraș-stat avea multe în comun cu celelalte, precum aceleași temple și aceiași zei, acestea erau foarte diferite; cel mai mare era Sparta. Până la începutul perioadei antice, orașele-stat au dezvoltat multe caracteristici comune.

Economiile lor erau bazate pe agricultură, motiv pentru care pământul era cea mai importantă resursă, iar conducerea era asigurată de un număr mic de aristocrați care monopolizaseră puterea politică și cel mai bun teren arabil.

Numărul crescut al populației orașelor-stat a dus la creșterea emigrației. Până la sfârșitul secolului al VII-lea Î.Hr., existau mai multe orașe colonii ce se răspândiseră de la Meditarană la Asia Minor, Nordul Africii și până pe coasta Mării Negre. Fiecare oraș-stat era independent și nu depindea de orașele-stat de unde veniseră locuitorii lor.

Odată cu trecerea timpului și creșterea populației, multe dintre aceste orașe-stat ce aveau economii bazate pe agricultură au început să producă bunuri de consum precum ceramică, pânză, vin și obiecte metalice. Comerțul cu aceste bunuri a transformat mulți oameni în persoane influente și foarte bogate.

De cele mai multe ori, acești oameni nu făceau parte din vechea aristocrație. Aceștia urau influenţa aristocraților, considerând că le trebuia luată puterea nemărginită și că era necesară îndepărtarea lor de la conducere. Așa se face că de multe ori, acești noi îmbogățiți s-au unit şi cu ajutorul unor soldați bine înarmați au pus lideri noi la conducerea orașelor-stat. Acești noi conducători au rămas cunoscuți de-a lungul istoriei drept „tirani”.

Chiar dacă intenția inițială era cea de a realiza o schimbare în bine, mulți dintre acești noi conducători s-au dovedit a fi la fel de răi ca și cei anteriori, în timp ce unii au fost lideri interesați de binele poporului și au adus multe inovații.

De exemplu, Pheidon din Argos a stabilit un sistem de măsuri și greutăți, iar Theagenes din Megara a adus apă curentă în oraș. Cu toate acestea, conducerea acestor noi lideri nu a durat foarte mult. Această formă de guvernământ a fost întotdeauna instabilă, puterea tiranilor bazându-se pe controlul unor armate puternice și menținerea unei stări de frică în rândul populației.

Perioada clasică a adus cu ea o serie de reforme politice care au creat un sistem cunoscut sub numele de „demokratia” sau „conducerea poporului”. Democrația greacă din această perioadă era mult diferită de ceea ce înțelegem noi acum. Orașele-stat nu erau reprezentate de un guvern, ci de cetățenii lor. Cu toate acestea, nu toți cetățenii aveau un cuvânt de spus în conducerea orașului. Acesta era privilegiul deținut de cetățenii liberi de sex masculin, femeile, sclavii și străinii erau excluși.

Migrațiile coloniale au avut un efect important asupra artei și literaturii. Prin intermediul ei, stilul grecesc a fost răspândit pretutindeni și a încurajat oamenii de peste tot să participe la revoluțiile creative ale epocii. Poetul Homer, din Ionia, a creat Iliada și Odiseea în timpul acestei perioade. Filosofia occidentală a luat naștere în Milet odată cu filosoful și gânditorul Thales.

Sculptorii au creat „kouros” (statuie a unui tânăr) și „kore”(echivalentul feminin), figuri umane atent proporționate care au servit drept memoriale ale celor morți. Acești „kouroi” erau inspirați de sculpturile egiptene ale vremii.

În acestă perioadă ceramica a cunoscut o dezvoltare de la modelul simplu geometric la un stil mai oriental, ca un exemplu al beneficiilor aduse de creșterea comerțului și a contactului internațional și mulțumită influențelor din Fenicia și Siria.

La rândul lor și oamenii de știință și matematicienii au realizat multe progrese. Anaximandros a conceput o teorie a gravitației, Xenofan a scris despre descoperirea fosilelor, iar Pitagora din Kroton a creat faimoasa lui teoremă.

Evoluțiile economice, politice, tehnologice și artistice ale perioadei arhaice au pregătit orașele-stat grecești pentru schimbările monumentale ce aveau să aibă loc în următoarele câteva secole.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ