Cu mult înainte ca primul cowboy să ajungă pe marile ecrane, Vestul American stârnise curiozitatea și interesul întregii lumi. Interes cât se poate de justificat, căci Vestul Sălbatic are mult mai multe de oferit decât ce a fost văzut în filme.
În 1856, la Camp Verde în Texas a fost înființat Corpul Cămilelor Statelor Unite ale Americii. Argumentarea unei decizii atât de ciudate a fost că vestul era atât de arid încât semăna mult cu deșertul egiptean. Pentru a-și duce la capăt ideea, în 1855 americanii au plătit 300.000 de dolari și au importat 66 de cămile din Orientul Mijlociu. În ciuda calităților contestabile ale cămilelor (acestea scuipau, regurgitau și sfidau comenzile), experimentul a fost considerat un succes. Odată cu izbucnirea Războiului Civil, explorarea a fost redusă iar Confederația a capturat Camp Verde.
După sfârșitul războiului, majoritatea cămilelor au fost vândute unor circuri iar altele au scăpat în sălbăticie. Ultima cămilă sălbatică a fost observată în Texas în anul 1941. Cel mai probabil, nici un descendent al cămilelor federale nu a mai rămas în viață.
Goana după aur din Vestul Sălbatic este un subiect ce a fost dezbătut în nenumărate filme și cărți. Cu toate acestea, „Goana după Aur” din 1849 nu a prima din America, nici măcar a doua. În 1799, tânărul Conrad Reed a descoperit o piatră mare galbenă pe terenul tatălui său din Carolina de Nord. Nici el și nici tatăl său nu și-au dat seama despre ce poate fi vorba, motiv pentru care a fost folosită timp de mulți ani pe post de opritor de ușă. Cel mai probabil acolo ar fi rămas, dacă nu era pentru un bijutier care, aflat în vizită, își dă seama că era vorba despre o pepită de aur de 8 kilograme. Astfel a pornit prima goană după aur. În cele din urmă, Congresul American s-a văzut nevoit să construiască Monetăria din Charlotte pentru a face față volumului mare de aur descoperit în Carolina de Nord.
În 1828, aur a fost descoperit și în statul Georgia, ducând astfel la începerea celei de-a doua goane după aur. În cele din urmă, James Marshall s-a îmbogățit după ce a găsit aur în California. În scurt timp mii de oameni se mutaseră în vest în căutarea de avere.
Chiar dacă Vestul Sălbatic a dat naștere multor proscriși precum Billy the Kid și Wild Bill Hickok, puțini au fost la fel de cunoscuți în timpul vieții ca Jesse James. Chiar dacă a trăit o viață liniștită în orășelul Kearney din Missouri, după ce zilele în care jefuia bănci au luat sfârșit, vechii prieteni și dușmani nu l-au uitat. După ce acesta a fost ucis, el a fost îngropat în grădina din fața fermei sale pentru a feri rămășițele de hoții de morminte. După trecerea anilor, timp în care mulți dintre inamicii săi au murit, trupul a fost reîngropat în cimitirul Mount Olivet din Kearney de către familia sa.
În 1948, un bărbat în vârstă de 101 ani, numit J. Frank Dalton a apărut susținând că el este adevăratul Jesse James. Tribunalul chiar i-a permis să-și schimbe în mod legal numele în cel al banditului. Nimeni nu știe exact de ce Dalton a făcut o astfel de afirmație, chiar dacă există o mică posibilitate ca acesta să fi fost cel mai tânăr membru al găștii Dalton alături de care Jesse James a prădat o bancă din Northfield din statul Minnesota. Indiferent, ADN-ul mitocondrial a arătat decenii mai târziu că Jesse James este cu adevărat îngropat în cimitirul Mount Olivet.
În pofida acestor nume extrem de cunoscute ale unor oameni ce au devenit legendă pentru violența lor, Vestul Sălbatic nu era un loc așa de periculos iar oamenii nu își rezolvau problemele prin împușcături.
Într-o lume dură și lipsită de lege, oamenii erau mai susceptibili la a coopera decât a se lupta. Jafurile bancare erau de fapt extrem de rare iar rata crimelor era foarte mică. Din 1870 și până în 1885, în Dodge City și în Wichita rata crimelor era de 0,6 pe an. Prin comparație, viața din ziua de astăzi este mult mai violentă decât ne-am fi putut imagina.
Mai mult decât atât, atunci când conducerea locală a fost formată, prima lege pe care au adoptat-o a fost cea de interzicere a armelor. Așa se face că unul dintre motivele principale pentru arest în Vestul Sălbatic era purtarea ilegală a unei arme. Acesta era un subiect pe care șerifii îl tratau cu foarte mare seriozitate.
În timp ce mare parte a relatărilor din perioada Vestului Sălbatic fac referire în principal la Goana după Aur și la celebrii cowboys, foarte puține s-au scris despre genocidul populației indiene indigene. Dacă la început relațiile nu au fost foarte tensionate, odată cu creșterea numărului de europeni și dorința lor de a se extinde, soarta indienilor a fost una foarte tristă. Aceștia au fost uciși, pământurile le-au fost luate iar cei care au mai rămas au fost mutați în rezervații.
Vestul Sălbatic reprezintă o parte importantă a culturii americane și o istorie tristă și interesantă pentru noi ceilalți.
