Maramureșul are o istorie străveche, atestată documentar la cumpăna dintre secolele al XII-lea și al XIII-lea. Cel mai important organ al comitatului în Maramureș era adunarea generală a nobililor, numită Congregația Nobilum.
Odată cu dezvoltarea Maramureșului la sfârșitul secolului al XVII-lea, prin reorganizarea Comitatului Maramureș, s-a pus problema construirii unei clădiri cu destinația de a servi adunarea generală a reprezentanților comitatului.
Construcția clădirii a început la sfârșitul anului 1680 și s-a terminat în anul 1693. Clădirea a suferit mai multe transformări, dar în linii mari și-a păstrat forma originală. În sala festivă, se țineau adunările reprezentanților comitatului, iar celelalte încăperi erau destinate birourilor administrative.
De-a lungul timpului, clădirea a fost vizitată de mai multe personalități printre care Împăratul Iosif al II -lea, Împăratul Wilhem al II -lea, Împăratul Franz Josef, Franz Iosif Împăratul Austriei în anul 1852, cu ocazia unei vizite făcute în Maramureș, iar dintre regi: Regele Ferdinand, Regele Carol al II -lea, Regele Mihai.
După anul 1989, fostul Președinte al Ucrainei Leonid Kravciuk, Președintele Ion Iliescu, Președintele Emil Constantinescu, Președintele Traian Băsescu împreună cu Președintele Ucrainei Viktor Iuscenko, Patriarhul Teoctist Arapasu împreună cu Petros al VII -lea Papă și Patriarh al Alexandriei au vizitat palatul prefecturii. Până în anul 1948, clădirea a fost sediul prefecturii. După reorganizarea teritorială a țării, a servit ca sediu al raionului Sighet. După mutarea sediului raionului, clădirea a fost utilizată ca Liceu Forestier până la 01.09.1970, iar o mică parte la parter a adăpostit Arhivele Statului. Începând de la această dată a început degradarea edificiului.
Ca urmare a numeroaselor intervenții ale intelectualilor din Sighetu-Marmației, în anul 1980, s-a dispus începerea lucrărilor de renovare și reamenajare. Această instituție socialistă deținea comerțul alimentar și de alimentație publică având ca spații cârciumile evreiești și câteva partere de blocuri, unde conform indicațiilor prețioase funcționau restaurantele cu autoservire. Fostele locații de cultură interbelice au fost naționalizate și au devenit proprietate socialistă.
În răstimpul dictaturii, comuniștii supărați pe istoria acestui loc nu au găsit altă soluție decât să o transforme, nu în muzeu sau reședință admnistrativă, ci în cârciumă.
Chiar și așa, vechea prefectură vizitată de marile somități medievale și interbelice s-a păstrat într-o formă care menține memoria istoriei sighetene.
Revoluția din 1989 trebuia să repare fărădelegile comuniștilor, atât oamenilor cât și istoriei, dar mândria municipiului Sighet este contestată și supusă oprobriului public.
Clădirea fostei Prefecturi a Maramureșului conține elemente arhitecturale ale stilului baroc și eclectic, iar fațada are un caracter neoclasic, cu coloane și fronton triunghiular. După desființarea Prefecturii Sighet, în 1948, edificiul este transformat în liceu industrial. Ulterior, în urma unui proiect de restaurare s-a modificat atât structura acesteia, cât și destinația, devenind complex comercial.
