Sforăitul este sunetul produs de vibrarea structurii din partea superioară a căilor aeriene, cel mai des în timpul inhalării. Orice parte membranoasă a căilor respiratorii căreia îi lipsește sprijin cartilaginos, inclusiv limba, vălul palatin, uvula, amigdalele și pereții faringelui, poate vibra.

Atunci când dormim, tonusul muscular al întregului corp scade sau devine hipotonic. Această relaxare din timpul somnului a musculaturii căilor respiratorii superioare poate micșora dimensiunea spațiului acestor căi și poate limita fluxul de aer, creând turbulențe. Trecerea fluxului de aer prin căile respiratorii hipotonice duce la vibrațiile dure cunoscute sub numele de sforăit.

Sforăitul nu este o boală, ci un simptom al bolii. La fel cum tusea poate fi un simptom al unei boli a plămânilor, sforăitul poate fi un simptom al apneei de somn de tip obstructiv. Apneea de somn obstructivă este o tulburare caracterizată prin sforăit, respirat îngreunat și pauze obstructive în respiratul din timpul somnului. Aceste pauze obstructive rezultă din obstrucționarea completă sau blocarea căilor respiratorii și poate fi asociată cu scăderea nivelului de oxigen.

Apneea obstructivă în timpul somnului poate provoca somnolență excesivă în timpul zilei, scăderea atenției și concentrării, precum și scăderea nivelului de energie. Apneea de somn obstructivă are o legătură și cu complicațiile cardiovasculare, precum hipertensiunea arterială.

Pe lângă apneea de somn obstructivă, mai există și multe alte cauze ce pot duce la sforăit.

O greutate peste medie duce la o creștere a nivelului de grăsime din jurul gâtului astfel încât se poate să nu mai existe tonusul muscular necesar pentru a menține căile respiratorii deschise suficient de mult pentru a permite respirația normală; căile respiratorii îngustate sunt mai probabile să vibreze. O persoană cu un gât scurt și gras este predispusă la sforăit. O scădere în greutate însoțită de reducerea grăsimii va atenua sforăitul.

O altă cauză des întâlnită o reprezintă consumul de alcool și somniferele. Alcoolul cauzează relaxarea suplimentară a mușchilor în timpul somnului, ceea ce duce la apariția sforăitului. De asemenea, alcoolul poate provoca iritația și congestia căilor respiratorii. Somniferele pot duce la prăbușirea căilor respiratorii în timpul somnului, ceea ce la rândul său duce la sforăit.

Fumatul provoacă iritarea mucoasei cavităților nazale și a gâtului și cauzează umflarea. În cazul în care căile nazale sunt congestionate, respiratul pe nas devine dificil deoarece volumul de aer scade. Probabilitatea sforăitului crește odată cu numărul de țigări fumate, deoarece congestionarea crește odată cu fiecare țigară. Chiar și fumatul pasiv poate provoca inflamarea nasului și a gâtului, crescând astfel riscul de sforăit.

Un alt factor ce influențează sforăitul este reprezentat de poziția din timpul somnului. Dormitul pe spate este un factor ce influențează apariția sau accentuează sforăitul mai mult decât o fac celelalte poziții, precum cea laterală. Cel mai probabil, aceasta are loc din cauza efectelor gravitației asupra căilor respiratorii superioare, acestea crescând tendința limbii și a vălului palatin de a cădea înapoi în gât și de a obstrucționa căile respiratorii.

Alergiile și rinitele au un efect nefast asupra calității somnului iar atunci când se doarme pe spate, congestia căilor respiratorii crește și atunci se ajunge la tulburări ale respirației și la sforăit.

Un motiv foarte des întâlnit pentru sforăit îl reprezintă nasul înfundat. Nasul înfundat împiedică respirația normală și forțează respiratul pe gură, care la rândul său poate provoca sforăitul. Obstrucția nazală poate fi cauzată de diformități ale nasului sau gâtului, precum o deviație de sept.

Copiii pot de asemenea sforăi. În urma unui studiu s-a aflat că 20% din copiii normali sforăie ocazional. În 99% din cazuri copiii nu au nici o problemă, dar în 1% din cazuri aceștia suferă de apnee obstructivă în timpul somnului. Uneori copiii pot sforăi pentru că au amigdalele mărite în urma unei răceli.

Pentru tratarea sforăitului există o multitudine de tratamente, începând de la cele mai simple și neinvazive precum dispozitivele ce lărgesc nările pentru a permite intrarea aerului mai bine, până la proceduri chirurgicale. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, schimbări simple ale stilului de viață pot duce la oprirea definitivă sau cel puțin la ameliorarea sforăitului.

Cu minim 4 ore înainte de culcare nu ar trebui să se mai fumeze și să se mai bea alcool. Căile respiratorii nu ar fi afectate la fel de sever de fumul de țigară iar în tot acest timp efectul alcoolului de relaxare suplimentară a mușchilor ar trece.

Trebuie evitate pastilele și sedativele, care deși ajută la dormit, pot relaxa suplimentar mușchii gâtului făcând sforăitul mult mai zgomotos.

Cei care sforăie ar trebui să doarmă pe o parte. Chiar dacă cei care sforăie mult o vor face în orice poziție, cei care sforăie moderat tind să o facă în special când dorm pe spate. Pentru forțarea dormitului pe o parte există numeroase modalități, între care și coaserea unei mingi de tenis pe partea din spate a pijamalei. De asemenea dormitul fără pernă este recomandat, din moment ce perna poate contribui la obstrucția căilor respiratorii prin îndoirea gâtului.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ