Dovleacul sculptat şi iluminat, denumit tradiţional Jack O’Lantern, este un bine-cunoscut simbol de Halloween. În această seară, dovleci înfricoşători sau amuzanţi decorează casele şi spaţiile publice. Recent, design-ul acestora este cât se poate de variat, fiecare creând propriul său model pentru seara de Halloween.

Obiceiul de Halloween se pare că provine din secolele XVIII-XIX din Irlanda, când erau scobite, carvate şi iluminate bostani, napi şi sfecle. Cei care se costumau – numiţi guisers (disguisers) şi mergeau să ceară bunătăţi pe la casele oamenilor se foloseau de aceste accesorii ca sursă de lumină pentru a vedea în întuneric. Aspectul înfricoşător era în spiritul sărbătorii, a nopţii în care spiritele rele umblau pe pământ.

Însă decoraţiunea îndeplinea şi un alt rol: erau scobite, carvate şi iluminate diverse legume crezându-se că astfel ele alungă spiritele rele care s-ar apropia în această noapte de casă. Oamenii din Irlanda şi Scoţia obişnuiau să le pună la uşi şi ferestre cu scopul de a le proteja casa. Imigranţii au adus obiceiul în America, unde au început să fie folosiţi în general dovlecii. O superstiţie spune că Jack O’Lantern protejează locuitorii casei şi de vampiri, ţinându-i la distanţă.

Tradiţia dovleacului de Halloween provine dintr-o veche legendă irlandeză, cea a lui Jack zgârcitul (Stingy Jack). Jack era un fierar isteţ, însă foarte zgârcit, care într-o zi îi întinde diavolulului o capcană. Legenda spune că Jack fuge de diavol şi îl păcăleşte să se urce într-un copac, după care carvează o cruce pe trunchiul copacului, nepermiţându-i astfel Satanei să coboare.

Într-o altă versiune, Jack bea împreună cu diavolul. Fiind atât de zgârcit, el nu dorea să plătească, astfel că îl convinge pe Satana să ia forma unei monezi. Dar Jack se hotărăşte să păstreze moneda şi o pune în portofel alături de o cruce, prinzându-l astfel în capană pe diavol.

În ambele relatări, Jack este de acord să îl lase pe diavol liber cu promisiunea că acesta din urmă nu îi va face nici un rău şi nu îi va lua sufletul după moarte. Când Jack moare, el este izgonit de către Dumnezeu din Rai, căci fusese prea şiret şi zgârcit în viaţă, păcălindu-i pe mulţi. Însă nici diavolul nu-i primeşte sufletul în Iad, căci la urma urmei aşa îi promisese. Îl izgoneşte pe Jack dându-i un cărbune încins pentru a-şi lumina calea în întuneric. De atunci, Jack, prins între două lumi, având ca sursă de lumină cărbunele aprins pe care îl pusese într-un nap, colindă răzbunător pământul. Cine vede noaptea o figură fantomatică ţinând un nap iluminat l-a întâlnit pe Jack zgârcitul şi ar face bine să se ferească de el. Irlandezii l-au numit Jack of the Lantern – Jack O’Lantern.

O poveste mai cunoscută despre dovleacul de Halloween provine din nuvela The Legend of Sleepy Hallow scrisă în 1848 de către Washington Irving. Povestea îl are ca personaj pe Ichabod Crane, un profesor de şcoală căruia îi plăcea să se sperie singur citind poveşti cu fantome. Ichabod era pasionat în special de legenda călăreţului fără cap, un personaj care bântuia răzbunător în căutarea capului ce îi fusese tăiat în timpul unui război civil. Ichabod îl va vedea într-o noapte pe călăreţul fără cap, care va arunca în el cu un obiect similar cu un cap. Era un dovleac cu o faţă de om carvată.

Povestea a fost transformată aşa încât în alte variante călăreţul fără cap nu este niciodată văzut fără un dovleac carvat şi iluminat în mână. El taie din furie şi răzbunare capul celui pe care îl întâlneşte noaptea din întâmplare, aşa cum i se făcuse şi lui…

728×90 sub articol

LĂSAȚI UN MESAJ