Am găsit, de curând, pe internet, nişte oferte incredibile: tonomate de cafea”, “tonomate de cafea second hand”, “tonomate de cafea preţuri avantajoase” etc. Cum posibilitatea de a găsi, în comerţul românesc, o asemenea “struţocămilă” a devenit tentantă, am continuat căutările şi am găsit şi “7 metode de furat cu vendomatul”, ceea ce, recunosc, a generat o derută totală. Se pare că inventivitatea lingvistică a românului nu cunoaşte limite.

Tonomat, un împrumut din limba germană (germ. Tonomat), are un singur sens: aparat cu discuri muzicale, care se schimbă automat prin introducerea unei fise, în baruri și restaurante; juke-box (DEX). Prin urmare, a cumpăra o cafea de la un tonomat este ceva imposibil, e ca şi cum aş vrea să cumpăr castraveţi de la librărie. Pentru dispozitivul de la care poţi cumpăra cafea, prin introducerea de monede sau bancnote de o anumită valoare, exista termenul “automat de cafea”, aşa cum există şi automate de sucuri, ciocolată, gumă de mestecat, gustări etc.

Cât despre termenul vendomat, acesta nu există în limba română, este, probabil, o adaptare “după ureche”, neconsemnată în niciun dicţionar, a englezescului vending machine, care denumeşte automatele de cafea, ceai, sucuri, dulciuri, fructe etc.

Aşadar, am putea savura un cappuccino procurat de la un automat de cafea, ascultând melodia preferată, selectată la un tonomat, fără teama că am putea fi furaţi de ceea ce englezii numesc vending machine.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ