Sigiriya, in romana Stanca Leului, reprezinta astazi un sit arheologic unde se regasesc ruinele unui fost palat antic, construit de catre regelui Kasyapa sau Kassapa (477 – 495 i.H.) Se afla in partea central-nordica a tarii Sri Lanka si reprezinta una din cele 7 situri din tara ce fac parte din patrimonial mondial.
Se crede ca Sgiriya ar fi putut fi locuita si in Era Preistorica. In al treilea secol i.H. a fost folosit ca un adapost pentru o manastire, fiind construite pesteri, de catre credinciosi, pentru a darui locul Budistului Sangha.

Fortareata este pe o stanca de granit inalta de 180 metri baza careia prezinta puncte destul de avariate. Pe varful stancii se afla resturile a ceea ce fost un palat, unde se poate ajunge pe o scara din piatra ce porneste de la baza. Aproape la jumatatea distantei se poate observa o pereche de labe de leu gigantice, initial existand si un cap de leu extrem de mare, a carui gura deschisa servea drept intrare in palatal regal. Sus se pot observa ruinele camerelor, scarilor si a piscinelor prezente in palat, dar si ruinele gradinii, santurile si nenumaratelor piscine din aproprierea lui.

Perioada in care s-a construit palatul pe Sgiriya a fost una tumultoasa. Kassapa, fiu al regelui Dhatusena isi omoara tatal zidindu-l intr-un perete de viu, pentru a castiga tronul. Dreptul de guvernare ii revenea de fapt, fratelui sau, Mogallan. Acesta din urma fuge in India pentru a se proteja, dar ii jura razbunare fratelui sau. Stiind ca acesta se va intoarce, Kassapa a ordonat cladirea acestui palat, ce avea rol de fortareata si loc de desfatare. Cand Mogallan s-a intors insotit de o armata, Kassapa l-a intampinat la camp deschis. Lupta a fost castigata de Mogallan, fratele sau luandu-si viata cu propia sabie. Dupa victorie, noul conducator se intoarce in palatul capitalei (Sgiriya fiind capitala in acea vreme) si il transforma intr-o manastire, mutand capitala la Anuradapura.

In secolul XIV este abandonata, dar este redescoperita de exploratorul britanic John Still in 1907, care relateaza ca “intreaga fatada a dealului (fortaretei) pare sa fie o galerie de pictura gigantica… poate cea mai mare din lume.” Aceste picturi sunt illustrate pe o suprafata de 140 de metri lungime si 40 de metri inaltime si reprezinta portrete a 500 de femei ce se presupune ca au facut parte din haremul regelui Kassapa (conform altor surse picturile sunt numite “Fecioarele din nori” si ilustreaza 21 de femei neidentificate).

Sir Arthur C. Clark a lansat ideea cum ca fortareata Sigiriya ar putea fi considerata cea de-a opta minune a lumii. Nu pare sa-l contrazica nimeni, tinand cont de faptul ca fortareata a fost desemnata proprietate a Patrimoniului Mondial UNESCO in 1982, iar o publicatie ce a facut o lista a celor 70 de minuni ale lumii a plasat acesta locatie destul de sus in top. Cu atat mai mult ca Fondul Cultural local spera ca in viitor aceasta locatie sa prezinte la fel de mult interes pentru turisti precum Piramidele, Marele Zid Chinezesc sau Taj Mahal.

Senake Bandaranayake, Director General al Centrului Cultural si Vice-Cancelar si profesor de arheologie la Universitatea Kelaniya a lucrat pe situl de la Sigiriya timp de doua decenii si a anuntat ca lucrarile sunt aproape gata (inainte sa fie numit Ambasador al Franta, 2006). El a afirmat ca: “Sigiriya este una din cele mai importate situri urbane ale primului mileniu. Planul orasului si al palatului a fost foarte elaborat si imaginativ”. Locul acesta poate fi comparat cu minunile asiatice din epoca respectiva, cum ar fi: Ankor din Cambodgia, Taxila din Pakistan si orasul interzis din Beijing. Un factor important il reprezinta faptul ca situl este unul din cele mai bune prezervate; se pot observa foarte bine delimitarile cladirilor si ale gradinilor.

Orasul Sigiriya a avut o organizare destul de complexa pentru acea vreme prezentand ziduri puternice si santuri. In afara oraselelor aflate in apropriere, s-au gasit dovezi cum ca in imediata apropiere a zidurilor existau locuinte suburbane. Zona ingradita cu ziduri era de trei kilometri, de la est la vest si un kilometru de la nord la sud. Bandaranayake a mai precizat ca locul denota o planificare foarte bine pusa la punct. Arhitectii si inginerii de pe atunci au integrat natura in planul lor, totul (lacuri, rocki,dealuri) aflandu-se in planul general de constructie.

Desi in urma maiestroasei intrari au mai ramas doar cele doua labe gigantice de leu, exista dovezi care arata ca structura constructiei era mult mai mare, capul si umerii erau iesiti in afara. Taieturile din roca de deasupra labelor, sugereaza ca totul ajungea pana la 14 metri inaltime, fiind construit din caramida si calcar, pe un cadru de lemn (cel mai probabil).

Gradinile din jurul palatului reprezinta de fapt gradini botanice antice, totul facand parte din planul architectural ce a combinat flora si o amenajare teritoriala foarte originala. Politica de Conservare din Sigiriya si-a luat responsabilitatea de a scoate toate speciile de plante ce s-au plantat intre anii 1940 si 1980, pentru a urma sa fie extrase doar varietatile din epoca antica.

In urma numeroaselor cercetari se crede ca zona era infloritoare (cu exceptia perioadei domniei lui Kassapa), si ca existau chiar fabrici de productie de fier si metode de irigare. In pesterile Aligala, ce se afla tot in complexul Sigiriya, s-a descoperit ca aici a exista una din primele productii de fier din lume (ce dateaza din secolul 9). De asemenea, cercetatorul Bandaranayake dezvaluie faptul ca s-au descoperit schelete preistorice. Se crede ca asezarile de aici sunt mai vechi cu trei milenii fata de prima insemnare istorica a tarii Sri Lanka.

In urma celor doua decenii de cercetari, Senake Bandaranayake a vrut sa intregeasca intreaga sa munca in cateva publicatii. In 2013 acesta a terminat cartea Sigiriya, publicata de CCF. Printre primele sale publicatii s-au numarat “Settlement Archeology of Sigiriya and Dambulla Region”, “Further Studies” ce contin harti ale intregului Bazin Sigiriya. Se asteapta alte publicatii precum Benil Priyanka’s New Readings of Sigiriya Graffiti ce isi ia angajamentul sa ‘citeasca’ si sa desluseasca picturile existente pe piatra fortaretei.

Odata cu incheierea cercetarilor se doreste dezvoltarea zonei astfel incat sa fie pregatita pentru potentialii vizitatori. Din pacate, insa, nu exista ghizi informati, dar nici o documentatie propice ce ar putea sa il faca pe turist sa inteleaga cat mai multe despre acest loc. Exista cateva goluri care inca nu au fost umplute, cum ar fi pestera construita in forma de cobra. Aceasta se afla la baza rocii principale si este pictata cu niste motive unice in toata tara, insa un turist obisnuit nu ar avea nicio informatie despre ele.

Insa Bandaranayake este optimist, dorind sa organizeze diverse evenimente interactive pentru curiosi. Planuieste sa deschida un Centrul al Vizitatorilor si un muzeu in Sigiriya.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ