Reprezintă o atracţie turistică minunată, atât din cauza localizării pe hartă, cât şi datorită unei vegetaţii absolut speciale. Grădinile botanice naţionale Harold Porter se află la 100 kilometri distanţă de Cape Town, exact între oceanul Atlantic şi munţii Kogelberg. Priveliştile îţi taie respiraţia, iar flora se constituie într-o provocare pentru turiştii care au ambiţia de a deosebi vegetaţia cultivată de cea crescută aici în mod natural, indigenă.

Per total, grădinile botanice naţionale Harold Porter ocupă o suprafaţă de 200 de hectare. Dintre acestea, doar 10 hectare conţin vegetaţie plantată de mâna omului, adică o grădină amenajată în mod special, în timp ce restul de 190 hectare reprezintă vegetaţie naturală, sub forma unei micuţe rezervaţii crescute fără intervenţia omului.

Grădinile botanice naţionale Harold Porter au fost inaugurate în 1955 şi poartă numele celui care s-a îngrijit de amenajarea lor.

În 1930, omul de afaceri Harold Porter a cumpărat o parcelă de teren destul de mare între râurile Palmiet şi Rooiels. În 1940, el a achiziţionat iarăşi pământ, în continuarea celui deţinut, angajându-se ca aici să aranjeze o grădină şi o rezervaţie naturală. Acest domeniu a primit numele de Shangri-la. În 1950, Harold Porter a plantat aici primul strat de gazon, a stabilit câteva trasee pentru plimbări şi a realizat un superb amestec de flori indigene cu flori colorate şi parfumate, aduse din alte colţuri ale Africii de Sud. În munca sa de amenajare a grădinii a fost ajutat de câţiva muncitori care, la origine, erau de fapt puşcăriaşi. În acei ani a fost construit şi faimosul traseu denumit „zigzag” şi care străbate grădinile până şi în zilele noastre. De asemenea, au fost construite stăvilarele cascadei Disa Kloof. Grădinile au fost deschise în 1955, iar trei ani mai târziu, Harold Porter s-a stins din viaţă. Datorită dragostei pe care a purtat-o grădinilor botanice naţionale, el a cerut ca trupul să îi fie incinerat, iar cenuşa lui să fie împrăştiată în grădină, chiar în locul lui preferat, în compania crinilor de Guernsey, ce înfloresc în luna martie. A fost aşezată acolo şi o placă comemorativă din granit ce aminteşte vizitatorilor de azi că printre crinii lui favoriţi, spiritul lui Harold Porter continuă să dăinuie.

Mai departe, soţia şi fiul lui Harold Porter s-au ocupat cu îngrijirea grădinilor botanice. Arthur Porter a realizat planurile de construire a unei clădiri de la intrarea în grădinile botanice naţionale Harold Porter, o clădire care a trecut prin incendii şi furtuni, dar şi prin mai multe etape de restaurare înainte de a fi inaugurată în 1963.

Olive May Porter s-a ocupat cu construirea unui pod care face legătura între grădinile botanice naţionale Harold Porter şi cascada Disa Kloof, peste râul Davidskraal. Podul a fost deschis publicului în 1967 şi a primit numele celei care l-a inspirat. Totuşi, familia nu a reuşit să facă faţă tuturor provocărilor administrării unui domeniu atât de mare şi dificil de întreţinut, astfel că grădinile botanice naţionale Harold Porter au intrat în administrarea consiliului grădinilor botanice al Africii de Sud. Cu această ocazie, domeniul botezat iniţial Shangri-la a fost denumit în onoarea celui care l-a inaugurat – Harold Porter.
În 1984, Olive May Porter s-a stins şi ea din viaţă şi, după modelul soţului, a cerut să fie incinerată, iar cenuşa să i se împrăştie pe piatra comemorativă din grădină, inscripţionată cu numele soţului ei.

Munca depusă de Harold Porter şi familia lui a început să se degradeze şi a avut nevoie de numeroase intervenţii de restaurare. Traseele pe care Harold Porter le amenajase pentru plimbări în natură, printre flori şi plante, au fost năpădite de vegetaţie, plăcile de piatră s-au crăpat şi decolorat, astfel că au trebuit iniţial revopsite, apoi reconstruite. Într-o ultimă fază, peste plăcile mari de pavaj s-a turnat pietriş, lărgindu-se astfel potecile şi devenind mai uşor de întreţinut.
De-a lungul anilor, fiecare curator care a administrat grădinile botanice naţionale Harold Porter a adăugat domeniului o amprentă personală, astfel că spiritul primului proprietar s-a cam pierdut.

Au fost construite mai multe iazuri, pietrişul a fost îndepărtat pe anumite trasee, unde s-a plantat din nou gazon, astfel că spaţiile verzi şi-au reintrat în drepturi. Clădirile înălţate de către membrii familiei Porter au fost transformate în toalete publice, în timp ce în grădinile botanice naţionale Harold Porter au fost construite noi clădiri, pentru a adăposti birourile administrative şi magazine de suvenire. Domeniul a căzut în nenumărate rânduri pradă incendiilor şi inundaţiilor astfel că o mare parte a vegetaţiei originale, plantate de către Harold Porter, s-a pierdut. Ceea ce nu înseamnă, totuşi, că grădinile botanice naţionale Harold Porter nu reprezintă astăzi un obiectiv turistic spectaculos.

Aici se pot admira în voie celebrele flori naţionale ale Africii de Sud, proteea regală, mai multe soiuri de orhidee, arbuşti indigeni şi copaci plantaţi pentru a se crea o atmosferă de tihnă şi armonie. Aici este locul în care poate fi văzută o plantă extrem de rară în întreaga lume, Disa Uniflora, care înfloreşte între lunile decembrie şi ianuarie. Datorită reliefului pe suprafaţa căruia au fost amenajate, grădinile botanice naţionale Harold Porter se bucură de patru tipuri de vegetaţie: cea tipică pădurilor alpine africane, cea mlăştinoasă, vegetaţie tipică de coastă maritimă şi spectaculoasa vegetaţie indigenă fynbos. Relieful este marcat de cascade, iazuri, păduri şi plaje.

Au fost înregistrate peste 1600 de specii de plante, atât indigene, cât şi aduse din alte părţi ale ţării.

Nici viaţa păsărilor nu duce lipsă de diversitate. Din cauza suprafeţei foarte mari şi a vegetaţiei bogate, grădinile botanice naţionale Harold Porter au devenit căminul a 100 de specii de păsări, de la ciocârlii şi vrăbiuţe până la vulturii negrii sau şoimii călători. Animalele de aici sunt foarte vesele şi mişună în toate părţile. Babuinii sunt extrem de jucăuşi şi, de dragul turiştilor, sunt gata oricând să facă salturi spectaculoase printre copaci sau să se încaiere frăţeşte.

Mangustele, porcii spinoşi, vidrele şi damanii de stâncă pot fi văzuţi cu mare uşurinţă, căci par indiferenţi la prezenţa omului. Şerpii sunt totuşi periculoşi, mai ales că se află veşnic în căutare de hrană. Leoparzii domină lumea animalelor din grădinile botanice naţionale Harold Porter, dar sunt cam scumpi la vedere.
Din raţiuni comerciale, grădinile botanice naţionale Harold Porter au fost prevăzute nu doar cu magazine şi restaurante, ci şi cu o micuţă galerie de artă care expune tot soiul de colecţii artistice inspirate de flora spectaculoasă a Africii de Sud.

Grădinile botanice naţionale Harold Porter pot fi vizitate zilnic, între orele 8.00 şi 16.30, contra unei taxe de intrare.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ