Inchisoarea Steinwache a Gestapoului din Dortmund, Germania, este celebra pentru torturile de neimaginat la care detinutii erau supusi intre zidurile sale, fiind centru de interogatorii si o institutie penala de temut. Iar le fel de interesanta este si istoria din spatele acestui loc. O noua sectie de politie avea sa ia fiinta in anul 1906, menita sa opreasca numarul de infractionalitati comise in zona industriala, aflata in nordul orasului Dortmund, care era intr-o continua dezvoltare. S-a ales o cladire noua, austera si sumbra, care in cele din urma urma sa fie cunoscuta drept „Gardianul de piatra”, adica Steinwache, in limba germana.
Timp de un an, intre 1926 si 1927, cladirea a fost supusa mai multor lucrari de extindere, adaugandu-i-se un crop de celule cu incaperi in care intrau 126 de persoane. Ironic sau nu, initial, inchisoarea Steinwache a Gestapoului din Dortmund era considerata un loc privilegiat pentru detinuti, intrucat tratamentul la care acestia erau supusi aici era de departe cel mai bun cu putinta. Mai apoi, inchisoarea s-a transformat intr-un loc al terorii. Celule erau dispuse pe cele trei etaje, iar la parter se afla o sala de primire, cateva incaperi unde detinutii erau interogati, un centru medical si, desigur, cateva camere unde politistii puteau locui temporar. Dupa ce nazistii au preluat carma puterii in anul 1933, inchisoarea avea sa incapa in mainile Gestapoului, acesta fiind, de altfel, si momentul inceputului terorii.
Prima masura luata de nazisti a fost transformarea catorva celule in camere de tortura, ce urmau a fi folosite de catre politisti pentru a obtine marturisiri de la detinuti. De fapt, e mult spus, deoarece, de cele mai multe ori, detinutii marturiseau exact ceea ce politia secreta voia sa sa auda, doar pentru a scapa de sub jugul ingrozitor al terorii. Primii detinuti care au sosit aici, de la venirea nazistilor la putere, au fost cei politici, mai cu seama comunistii, social-democratii sau liderii sindicali, in definitiv, persoanele cu o voce inconfortabila pentru nazisti.
Mai apoi, inchisoarea avea sa-i primeasca si pe clericii recalcitranti, cum au fost descrisi la acele vremuri, evrei, muncitori straini care incalcase legea in Germania si tigani. Nazistii nu s-au dat in laturi nici de la a aresta cetateni germani care erau denuntati de vecini, acesta fapt devenind un adevarat fenomen incepand cu anul 1933. Se presupune ca circa 65.000 de persoane au trecut prin inchisoarea Steinwache a Gestapoului, iar multi dintre acestia au fost executati sau trimis in lagarele de concentrare, dupa cum bine stim. Si nu intamplator cladirea era un loc de care oamenii se temeau atat de mult.
In sfarsit, dupa ce al Doilea Razboi Mondial s-a incheiat, inchisoarea nu a mai functionat decat putin timp, ca in cele din urma, sa fie transformata in azil pentru vagabonzii stransi de pe strazile Dortmundului si nu numai. Cu toate acestea, in anii 1980, cladirea statea sa cada, iar unele personalitati au cerut daramarea sa, pentru a sterge, in principal, amintirea fatidica ce a tulburat atatia oameni de-a lungul existentei sale.
In pofida acestor cereri verticale, in anul 1987, consiliul orasenesc a hotarat sa pastreze cladirea in care, odinioara, a functionat inchisoarea Steinwache. Acesta a fost momentul in care au fost demarate si o serie de lucrari de reabilitare. Peste cinci ani, s-a deschis aici Memorialul Steinwache, in memoria celor care au suferit din cauza terorii la care Gestapo i-a supus.
