Las Medulas langa Ponferrada, Spania, este o zona miniera de exploatare a aurului si reprezinta un exemplu remarcabil al tehnologiei inovatoare a romanilor, in care toate elementele unui peisaj antic, atat industrial cat si natural, au supravietuit intr-o masura extraordinara. Aceasta zona miniera ofera dovezi ale lucrarilor si ale exploatarilor stiintifice si tehnologice ale naturii, efectuate de o civilizatie veche, care au condus la utilizarea semnificativa a sistemelor hidraulice aplicate. Astazi, Las Medulas langa Ponferrada, Spania, este un peisaj unic, modelat de interventia umana si de procesele naturale. Aici, romanii au introdus specii non-native de flora, care au supravietuit neschimbate timp de 2.000 de ani.

La sfarsitul Epocii de Fier, depozitele aluvionare de aur din regiunea Las Medulas langa Ponferrada, Spania, erau exploatate la scara mica. Dovezile care sprijina aceasta teorie sunt circumstantiale, fiind bazate pe excavatiile facute in zona si pe cimitirele din regiune, unde s-au gasit numeroase podoabe din aur. Dupa campania Imparatului Augustus intre anii 29 si 19 i.Hr., zona nord-vestica a Peninsulei Iberice a fost ultima cucerita de romani. Atunci au fost construite cateva centre urbane romane si a fost construit un sistem de drumuri tipic roman, insa populatia nativa a continuat sa traiasca pe teritoriile lor tribale, in preajma fortaretelor de pe dealuri, pentru o perioada destul de lunga. Incepand cu a doua jumatate a secolului I d.Hr., au fost infiintate noi asezari dupa modelul roman, cu scopul de a exploata resursele minerale bogate din regiunea Las Medulas langa Ponferrada, Spania, in special aurul si fierul. Tot atunci au fost puse in practica noi tehnici de extractie a aurului, la o scara mult mai mare decat in perioada pre-romana.

Sub acest sistem al romanilor, toate resursele minerale exploatate in provinciile imperiale erau trimise direct imparatului. Zonele miniere faceau parte din provincia Hispania Citerior, in care erau incluse si regiunile militare nord-vestice ale Asturiei si Galiciei, si au fost declarate proprietati imperiale. Contrar credintei populare, lucratorii din mine erau oameni liberi, nu sclavi. Asezarile in care au locuit acestia pot fi gasite in toata regiunea, care se afla alaturi de cele in care locuiau functionarii imperiali si personalul lor. Armata romana era cea care era responsabila cu construirea barajelor, taierea canalelor si construirea drumurilor. Prezenta miliara era necesara si pentru a mentine pacea si pentru a garanta siguranta functionarilor imperiali si a livrarilor aurului in capitalele provinciilor si apoi peste mare, la Roma. In secolul al doilea au avut loc schimbari majore in ceea ce priveste sistemul monetar roman. Imparatul Caracalla a reinstaurat moneda de aur numita “aureus”, iar in urma acestui fapt, a fost reactivata productia minelor spaniole. Asta ar putea explica de ce Asturia si Galicia au fost ridicate la rangul unei provincii independente, numita Hispania Nova Citerior Antoniana. Insa, atat noua provincie cat si reactivarea minelor au fost de scurta durata, lipsa de materiale in registrul arheologic aratand ca productia de aur s-a incheiat in primele decenii ale secolului al 3-lea.

Zona arheologica Las Medulas langa Ponferrada, Spania, cuprinde atat minele cat si zone mari, unde au fost depozitate reziduurile miniere. In zona exista baraje folosite pentru a colecta cantitatile mari de apa, necesare pentru procesul de minerit, si de asemenea se gasesc canale complexe prin care apa era transportata la mine. Apa de la izvoare, ninsoare sau ploaie, era colectata in rezervoare uriase, de unde mai apoi era transportata prin canale construite pe distante lungi, pana la mine. Galeriile erau taiate foarte adanc in straturile sterile, ajungand pana la adancimea de cativa metri buni, si se suprapuneau peste straturile conglomeratelor aurifere. Cand vanele barajului erau deschise, in galerii intra o cantitate uriasa de apa. Galeriile fiind inchise la celalalt capat, inauntru se acumula o presiune enorma, cauzand astfel explozia rocilor. Pietrisul era luat mai apoi de ape si transportat in zonele in care se afla depozitate reziduurile miniere. Acest sistem de canale de apa si conducte se intinde pe zone foarte mari ale regiunii, masurand cel putin 100 de kilometric in lungime.

Asezarile umane care se gasesc in regiunea Las Medulas langa Ponferrada, Spania, sunt reprezentate de sate, unde locuiau atat populatia nativa cat si funtionarii imperiali, unitatile militare si personalul administrativ. In aceasta zona se mai gasesc un drum roman principal si un numar mare de drumuri minore, folosite in operatiunile miniere. Apa de la izvoare, ninsoare sau ploaie, era colectata in rezervoare uriase, de unde mai apoi era transportata prin canale construite pe distante lungi, pana la mine.

Cercetarile in regiunea Las Medulas langa Ponferrada, Spania au fost efectuate in special de Claude Domergue, in anul 1990, insa studiile arheologice in aceasta zona au fost realizate inca din 1988 de catre grupul stabilit de Consiliul Spaniol pentru Cercetare Stiintifica. De atunci regiunea Las Medulas a incetat sa mai fie o simpla mina de aur, si a devenit un peisaj cultural in care sunt evidentiate toate implicatiile miniere ale romanilor. Studiul si excavatiile asezarilor romane si pre-romane din zona au dus la noi interpretari istorice, care au imbogatit considerabil studiul mineritului roman.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ