În oraşul Iaşi, în zona numită Târgul Cucului, pe strada Cuza Vodă, se înalţă o biserică cu multe turle, Mănăstirea Golia. Ea este înconjurată de ziduri înalte din piatră cioplită, cu bastioane de apărare, metereze, creneluri, un turn cu clopotniţă la intrare, toate acestea dând înfăţişarea unei adevărate cetăţi.

Biserica Mănăstirii Golia are hramul Sfânta Treime, Înălţarea Domnului şi Izvorul Tămăduirii. Mănăstirea Golia, construită înainte de 1564, de marele logofăt Ioan Golai (sau Golia) şi refăcută de domnitorul Vasile Lupu şi fiul său Ștefăniță între anii 1649 şi 1660. Nu se cunoaşte exact anul în care a fost zidită de logofătul Ioan Golia, fiindcă lipseşte o pisanie din acea vreme care să arate data începerii şi data terminării lucrărilor, precum şi data când a fost sfinţită.

Pe la 1540, ar fi existat pe acest loc o biserică, după cum rezultă din documentele vremii, iar la 12 ianuarie 1546, logofătul Ioan Golia a dăruit acestei biserici un Tetraevanghel, în 1564 vornicul Maxim Burnar, văr cu Ioan Golia, a donat o cruce în opt colţuri, din argint. În anul 1575, Ioan Golia donează bisericii o Evanghelie ferecată, răscumpărată de el de la nişte tătari (care au prădat ţara la 1574).

Arhitectura bisericii Mănăstirii Golia este o îmbinare între stilul bizantin, stilul renaşterii italiene, stilul bisericilor ruseşti şi cel tradiţional moldovenesc. În picturile din această mănăstire, apar figuri ale domnitorilor şi altor personalităţi din acea vreme. Într-un tablou, apare şi Domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600 şi 1600-1606) care a refăcut-o şi a mai construit şi alte clădiri în curte.

În pisania în limba slavonă de deasupra uşii de la intrare (în pronaos), este menţionat că această clădire a fost construită de domnitorul Vasile Lupu. Neterminată, a fost continuată de Ștefăniță Vodă, terminându-se la 24 mai 1660. O inscripţie în limba greacă menţionează că această lucrare s-a sfârşit cu ajutorul lui Matei al lui Ioan, pe timpul Mitropolitului Varlaam.

În timpul retragerii oştilor poloneze conduse de Sobieski, mănăstirea a fost incendiată.

În anul 1733, în timpul lui Voda Constantin Mavrocordat, cade pradă unui incediu, în 1738, în timpul domniei lui Grigore Ghica al II-lea, în timp ce se renova, a suferit un cutremur de pământ, şi a trebuit iar refăcută.

În 1822, este iar afectată de un incendiu. Reparaţiile care s-au efectuat în decursul timpului, au adus modificări la picturi, unele supărătoare, unele chipuri fiind chiar înlocuite. Lucrări de reparaţii mai ample s-au făcut între anii 1943-1947 şi după 1990.

Mănăstirea Golia a fost închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos, la 20 ianuarie 1606, de către Ana Golia, soţia logofătului şi de către fiul lor Mihail.

Biserica are pridvor, pronaos, naos şi altar (între pronaos şi naos este un perete despărţitor). Pictura murală din pronaos este din secolul al XIX-lea. Aici, în dreapta, este prezentat logofătul Ioan Golia, urmat de familia sa, şi chipul domnitorului Ieremia Movilă, iar în stânga, chipul domnitorului Vasile Lupu cu familia sa. Pictura din naos aparţine secolului al XVII-lea, celelalte sunt din 1838.

Catapeteasma, construită în 1833, are sculpturi cu motive florale şi zoomorfe.

În biserica Mănăstirii Golia, se află patru sfeşnice din bronz donate de domnitorul Vasile Lupu, aduse din Danemarca şi plătite în argint, două candele din argint, un candelabru din secolul al XVII-lea (în pronaos) cu stema Moldovei şi cu vulturul bicefal.

Tot aici, în biserică, este o icoană a Maicii Domnului căreia, de-a lungul timpului, i-au fost atribuite puteri miraculoase de a vindeca boli psihice şi epilepsia. Astfel, s-a înfiinţat aici un ospiciu de alienaţi mintali, cu pacienţi internaţi în chiliile existente. Ulterior, acest ospiciu s-a mutat la Spitalul de Psihiatrie Socola.

În interiorul Mănăstirii Golia, se găsesc câteva pietre rare, care arată că aici ohihnesc rămăşiţele pământeşti ale diferitelor personalităţi ale vremurilor de altădată. Una dintre ele cuprinde epitaful Domniţei Sultana Racoviţă, soţia lui Constantin Racoviţă. A doua este a unei fecioare, pe nume Maria, vreo rudă sau vreo fiică a vreunui domnitor. Altă piatră este pe mormântul Smarandei, soţia lui Scarlat Calimachi – domn al Moldovei, născut Mavrogheni (1842), odihnindu-se alături de nepotul ei Scarlat, fiul lui Alexandru Calimachi şi de Principesa Eufrosina Calimachi, născută Cantacuzino (1875). O altă piatră funerară menţionează pe Ecaterina Buciac, sora Doamnei Tudosca (Teodosia), prima soţie a domnitorului Vasile Lupu.

În Mănăstirea Golia, s-au oficiat cununii religioase ale unor personalităţi din acea vreme: Constantin Duca cu fiica Domnului muntean Constantin Brâncoveanu şi, mai târziu, Antioh Cantemir (fiul lui Constantin Cantemir) cu Catinca Ciaur.

În timpul lui Alexandru Moruzi Vodă (1802-1806), în curtea Bisericii Golia, lângă turnul de intrare, s-a construit o „casă a apelor”. Aici, se aducea prin conducta de olane apa de la izvoarele de la Ciric şi se distribuia întregului oraş.

Într-o clădire din incinta Goliei, se găseau Arhivele oraşului Iaşi, instituţie înfiinţată de Gheorghe Asachi şi condusă apoi de poetul Vasile Alecsandri. Ulterior, aici, au funcţionat Arhivele Statului din Iaşi, mutate apoi în noua clădire din Copou.

O altă clădire importantă este cea în care a locuit o vreme Ion Creangă (este cunoscut incidentul cu împuşcarea ciorilor de pe turnul Goliei).

În prezent, în incinta Goliei funcţionează un important centru cultural şi spiritual, numit Institutul Cultural Misionar Trinitas al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

manastirea-golia.jpg

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ