Mănăstirea Măinești se situează în satul cu acelaşi nume din comuna Balş, judeţul Olt. Pe lângă maşină, cei care vor să ajungă aici pot apela şi la tren, iar de la gară, până la lăcaşul religios pot merge pe jos, distanța fiind de doi kilometri.

Primul ctitor de aici a fost ispravnicul Matei Barzeanu care a ridicat un mic schit în jurul anului 1742. Trei ani mai târziu, schitul a devenit metoc al Episcopiei Râmnicului, primind, astfel, în dar o vie şi o parte dintr-o moşie. Având în vedere că biserica era din lemn şi nuiele, ea s-a degradat foarte repede, aşa că necesitatea unei biserici noi, mai puternice a apărut imediat.

În anul 1809, a fost finalizată noua biserică de cărămidă şi piatră, care a primit hramul Sfântului Nicolae. Ctitorii ei au fost postelnicii Nicolae Măinescu, Popa Nicolae şi Ioanichie Preda. Se spune că aici a fost călugărit celebrul haiduc Iancu Jianu, acesta fiind motivul pentru care schitului i se mai spunea Schitul Haiducilor.

Printre călugării de la schit erau şi mulţi de origine greacă, iar când aceştia au plecat, schitul s-a desfiinţat. Biserica a fost transformată într-una de mir, însă a fost lăsată de izbelişte, pentru că zona nu era populată atunci. Părăsirea ei a dus, în cele din urmă, la închiderea ei.

Mănăstirea Măinești a fost redeschisă abia în anul 1941 când un preot a ajuns aici şi a reuşit să facă unele reparaţii. Cu toate acestea, este iar părăsită şi biserica ajunge o ruină. Deşi au venit mai mulţi preoţi în următorii ani, puţini au fost cei care s-au arătat interesaţi de renovarea lăcaşului, aşa că biserica s-a ruinat treptat. În anul 1979, ea a fost renovată, însă a fost redeschisă abia în anul 1996 când s-a transformat în mănăstire de maici. Între timp, aici s-a construit o nouă biserică, sfinţită în 2005, care a primit hramul “Acoperământul Maicii Domnului”.

Biserica de la Mănăstirea Măinești are planul în formă de navă şi este împărţită în cele patru încăperi tradiţionale: pridvorul deschis, pronaosul, naosul şi altarul. Naosul şi pronaosul au un perete despărţitor, iar pe naos se află turla oarbă. Catapeteasma a fost executată în zid, deşi cele mai multe biserici o au din lemn. Arhitectura bisericii este destul de simplistă, cu puţine elemente de decor.

Pictura bisericii de la Mănăstirea Mainesti a fost realizată între anii 1810 şi 1812, însă nu se ştiu numele celor care s-au ocupat de ea. Aceştia au adoptat o tehnică de tempera amestecată cu fresca, iar elementul poate cel mai interesant e faptul că toate portretele conţin elemente caracteristice portului popular românesc. Paleta cromatică nu este foarte variată, ci este compusă din câteva culori, cum ar fi roşu, albastru, galben şi verde. Se remarcă liniile negre şi roşu închis, prezente pe conturul figurilor şi pe brâie.

Ansamblul din care face parte Mănăstirea Mainesti cuprinde şi o clădire pentru chilii, dar şi corpuri pentru bucătărie, trapeza şi alte anexe gospodăreşti. De asemenea, în fiecare an, în locul în care sunt aceste corpuri se organizează o tabără şcolară. Printre bunurile cele mai de preţ de la mănăstire se număra trei icoane de la începutul secolului al XIX-lea, pictate pe lemn.

manastirea-mainesti.jpg

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ