Mănăstirea Secu este o mănăstire ortodoxă de călugări, situată în comuna Pipirig din judeţul Neamţ. Numele lăcaşului religios provine de la pârâul Secu, aflat la bazele muntelui Vasan.

Istoria mănăstirii este strâns legată de primii pustnici care s-au stabilit în această zonă, în secolul al XVI-lea. Pustnicii erau conduşi de Zosima, care s-a călugărit la Mănăstirea Neamţ şi care a înfiinţat ceea ce s-a numit Schitul lui Zosima. Domnitorul Petru Rareş a avut mare grijă de acest schit: a ridicat o biserică, a înconjurat-o cu un zid de incintă şi i-a oferit nenumărate proprietăţi. La sfârşitul secolului al XVI-lea, schitul devine din ce în ce mai cunoscut, datorită activităţii lui Dosoftei. Aproape patruzeci de ani, egumenul a fost părintele duhovnicesc al schitului şi tot el a înfiinţat acolo o şcoală.

În anul 1602, vornicul Nestor Ureche construieşte Mănăstirea Secu de astăzi, al cărui prim egumen a fost tot Dosoftei. Mănăstirea a fost de la bun început înconjurată de ziduri de incintă, iar biserica cea mare a primit hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Deşi se situa în afara zidurilor, Schitul lui Zosim a fost alipit mănăstirii proaspăt ridicate, iar lăcaşul religios a primit de la ctitorul sau moşii, cărţi religioase şi tot ce avea nevoie pentru a desfăşura o viaţă monahală după canon.

După ce Dosoftei a murit, locul său a fost luat de Varlaam, unul dintre ucenicii egumenului. Activitatea sa a fost una foarte importantă: a reuşit să înfiinţeze o şcoală în limbile română şi slavonă şi s-a ocupat de traduceri, precum şi de tipăriri de cărţi. Bogatele sale cunoştinţe de teologie, de limbi străine (ştia greacă şi slavonă), dar şi faptul că era un adevărat cărturar au făcut ca el să fie ales, în anul 1632, Mitropolitul Moldovei. Varlaam a fost cel care a tradus opera Sfântului Ioan Scărarul, „Scara”, o lucrare importantă pentru spiritualitatea ortodoxă. Însă cea mai importantă lucrare a sa a fost „Carte românească de învăţătură” sau “Cazania lui Varlaam”, care a ajutat foarte mult limba română literară să se dezvolte.

Deşi la un moment dat avea 200 de călugări, Mănăstirea Secu a întâmpinat primul obstacol din existenţa ei în anul 1821, când luptele dintre turci şi eterişti au ajuns chiar şi în Moldova. Astfel, eteriştii au ocupat cu forţa lăcaşul religios, iar turcii au incendiat-o din acest motiv. Mai mult, aceştia i-au omorât pe cei 500 de eterişti ascunşi aici, dar şi pe cei 25 de călugări care fuseseră luaţi ostatici. Cu toate acestea, în următorii ani, mănăstirea este refăcută şi restaurată, acolo unde nu a fost atinsă de mânia turcească.

Un alt moment de cumpănă pentru Mănăstirea Secu a fost perioada regimului comunist, în special după ce a fost dat Decretul din 1959. Mai mult de 20 de călugări au fost alungaţi, la mănăstire rămânând doar cei foarte bătrâni sau bolnavi. Însă, după acest eveniment, lăcaşul religios a început să îşi redobândească liniştea. Astfel, între 1977 şi 1984, mănăstirea a fost restaurată, iar forma pe care o are astăzi datează din acea perioadă. Chiliile ce înconjurau biserica mare au fost lipite de zidul de incintă, iar după Revoluţia din 1989 au fost ridicate alte anexe, printre care şi două arhondarice, în care se pot caza nu mai puţin de 250 de credincioşi.

Astăzi, Mănăstirea Secu este alcătuită din aproximativ 50-60 de călugări, care au grijă de ei singuri. Pe timpul iernii, călugării lucrează la lemne, iar în timpul verii îşi împart sarcinile: unii dintre ei se duc cu animalele la păşunat, alţii se duc la coasă, iar alţii se ocupă cu agricultură. Niciunul dintre călugări nu mănâncă carne, respectând astfel o străveche tradiţie. Pelerinii care vor să poposească la mănăstire o pot face în orice zi a anului, aceasta fiind deschisă neîncetat. În biserica mare, se găsesc moaştele Sfântului Varlaam, dar şi ale altor sfinţi.

De asemenea, pelerinii pot vizita micul muzeu de la Mănăstirea Secu. Acesta este deschis vară, iar iarna poate fi deschis numai la cerere. Printre cele mai de seamă obiecte pe care le deţine mănăstirea se află Icoana Maicii Domnului Cipriotă, care a fost dăruită de Vasile Lupu. Sunt întâlnite şi o serie de obiecte dăruite de Nestor Ureche, precum un epitaf, un panaghiar de argint, o cruce din argint aurit, sfeşnice, cădelniţe, cutui şi brodernițe. Importantă este şi colecţia de carte, alcătuită, printre altele, din „Pravila lui Matei Basarab”, o copie a „Cazaniei” şi manuscrise din secolele XIV-XV.

manastirea-secu.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ