Pe partea de sud a Pietei Naghsh-i Jahan (denumirea sub care este cunoscuta de marea majoritate a turistilor straini), se afla Moscheea Imam din Esfahan, Iran, un veritabil exemplu al arhitecturii islamice si considerata deopotriva drept o capodopera a arhitecturii persane. De fapt, aspectul interesant este acela ca Piata Imamului si edificiul istoric care o inconjoara sunt magnifica punere in practica a proverbului persan „esfahan este jumatate din lume”. Si nu degeaba, mai ales daca privim cu mare atentia modul in care Moscheea Imam a fost construita. Piata Imamului a fost comandata de sahul Savafid Abbas I, ca mai apoi, sa fie extinsa si sa i se aduca imbunatatiri considerabile de catre succesorul sau, Abbas al II-lea. De asemenea, despre Piata Imamului, denumita sugestiv si Piata Sahului, asa cum era cunoscuta inainte de 1979, putem spune ca este centrul Esfahanului, punctul principal al asezarii din Iran. Motivul pentru care Moscheea Imam a fost construita a fost pentru a reliefa, mai mult sau mai putin, perfectiunea arhitectonica, respectiv simbolica, macar la un nivel conceptual, ce mai tarziu a fost pusa in practica. Totodata, aceasta moschee reflecta, daca vreti, puterea spirituala si temporala a dinastiei Savafizilor. Cu alte cuvinte, aceasta dinastie si-a dorit, daca nu e mult spus, sa reziste in fata eroziunii timpului, macar ca o amintire constanta intiparita pentru totdeauna in mentalitatea iranienilor si nu numai.

Piata Imamului este dreptunghiulara, aceasta fiind sprijinta din absolut toate partile existente de o arcada cu galerii pe doua niveluri, ilustrandu-se, astfel, perfectiunea despre care se vorbea inainte. De asemenea, in partea de vest, se afla si extravagantul palat Ali Quapu, un pavilion luminat ce oglindeste eleganta curtii regale Savafide de altadata. In fata acestui palat, totodata, se afla si unul dintre cele mai uluitoare exemple de arhitectura islamica din lume, Moscheea Seicului Lotfollah, vizitata anual de mii de turisti. Numai ca incredibila Moschee a Imamului dainuie, fara doar si poate, peste intreaga parte sudica a pietei, incadrand profilul unui oras, de altfel, cu o infrastructura considerata saraca, chiar daca, in mare parte, aceasta crezare nu este intrutotul adevarata. Iarasi, un aspect interesant al construirii acestei moschei este faptul ca a fost ridicata intr-o perioada de 18 ani, fiind terminata abia in anul 1629, respectiv in timpul ultimului an din viata sahului Abbas I. In fapt, Moscheea Imam are doar cateva detalii minore de interior care diminueaza conceptul ce fusese imaginat de sah la momentul ordinului sau.

Chiar si asa, de remarcat si demna de vazut este spectaculoasa lucratura in faianta de sapte culori care acopera cele patru ywan (ziduri boltite cu o latura deschisa). Aceasta lucratura incadreaza curtea principala, de altminteri, la fel de impresionanta. Si ca tot vorbeam de faptul ca Moscheea Imam nu are atatea detalii pe cat sahul si-ar fi imaginat, trebuie precizat ca arhitectii au deviat usor de la simetria constructiei, reflectand umilinta in fata lui Dumnezeu. In acest sens, exista si cateva presupuneri, una dintre ele sustinand ca sahul nu si-ar fi dorit un asemenea detaliu, chiar daca dovezile contrazic aceasta teorie oarecum absurda. In fine, partea de nord a pietei este intretaiata de intrarea intr-un bazar public, foarte agitat. Chiar si astazi, acest bazar se afla intr-una dintre pietele principale ale orasului modern Iran. Pe de alta parte, celalalt bazar, de aceasta data, mult mai mic se adreseaza, in primul rand, grupurilor de turisti iranieni care vin sa viziteze orasul.

In schimb, turistii straini trebuie sa stie ca exista un soi de agresivitate comerciala a vanzatorilor in special fata de europeni, sa nu mai mentionam de cei care au un aspect occidental. Dar poate cel mai interesant aspect este acela al conceperii initiale a Pietei Imamului. Aceasta a fost conceputa cu un scop precis, si-anume sa serveasca drept teren de polo (de fapt, inca mai exista stalpii ornamentali ai portilor in fiecare colt). Nu putem sa uitam a va spune ca piata este sufletul public al Esfahanului si, in cazul in care ajungeti aici, acest minunat loc trebui admirat cand soarele apune, coborand peste cladirile istorice si peste forfota magica din piata. Tot in acest moment, familiile iraniene invita turistii sa ia parte la masa cu ei, ceea ce, fara nicio indoiala, va va determina sa reveniti in acest loc minunat din Iran, contrar celor crezute de noi toti, cum ca aceasta tara ar fi una riscanta, ba chiar, de nevizitat.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ