Munţii Harghitei, rezultatul asocierii a zece conuri vulcanice, reprezintă o componență a unităţii munţilor vulcanici din grupa munţilor transilvano-moldave ai Carpaţilor Orientali.

Sunt rezultatul erupţiilor vulcanice din perioada Pliocen-Cuaternară, fapt care explică de ce relieful vulcanic caracteristic zonei s-a păstrat atât de bine în comparaţie cu relieful vulcanic format în urma erupţiilor vulcanice badenian-sarmatiene. Dintre formele de relief vulcanic specific, s-au conservat foarte bine cratere întregi (Masivul Ciomatul, unde se află lacul vulcanic Sf. Ana), conuri vulcanice etc.

Erupţiile vulcanice au fost favorizate de existenţa unor fracturi majore localizate la limita între Carpaţii Orientali (în mişcare verticală de ridicare) şi Depresiunea Transilvaniei aflată în mişcare verticală de scufundare.

Erupţiile pleistcen cuaternare au fost destul de violente, dovada fiind dimensiunea pe lăţime a conurilor (10-50 km) şi a craterelor (3-10km), precum şi înălţimea craterului (1500-2100m altitudine), dominând practic platoruile de lavă adiacente.

Munţii Harghitei, cu altitudinea maximă în vârful cu acelaşi nume, având 1800 m, este rezultatul asocierii a zece conuri vulcanice.

Limita nordică este dată de valea râului Sicașău, afluent al râului Târnava Mare, râu care delimitează partea N-E a Munţilor Harghitei, iar limita de E este dată de Depresiunea Ciucului.

Spuneam faptul că Munţii Harghitei sunt asocierea a 10 conuri vulcanice, ele fiind dispuse: de la Vl. Varghișului până la Pasul Vlăhiţa, partea nordică, ce cuprinde primele 5 conuri, inclusiv Harghita (1800 m) şi subunitatea sudică cuprinzând restul de 5 conuri vulcanice (Luci 1390 m, Cucu 1558 m, Pilisca Mare 1374 m, Ciomatu Mare unde se interpun două conuri vulcanice Sf. Ana şi Mohos).

Conurile vulcanice sunt înconjurate de platourile vulcanice, care se caracterizează printr-o netezime remarcabilă, pusă în evidenţă de pădurile de conifere sau de păşunile subalpine.

Munţii Harghitei reprezintă locul naşterii râului Mureş, râu care şi-a săpat cursul în zona montană, apoi în zona depresionară (Depresiunea Transilvaniei), străbătând țara de la E spre V.

Din punct de vedere hidrografic, Munţii Harghitei este locul de origine al mai multor râuri, care din cauza morfologiei reliefului au un caracter convergent. Este vorba de: Mureş, Sicașău (afluentul râului Târnava Mare), Homorodul Mare şi Mic, Vârghiş, Cormos, Baraolt (toţi afluenţii râului Olt).

În zonă, se află unicul lac de origine vulcanică din România, respectiv Lacul Sfânta Ana. Studiile palinologice au dovedit faptul că istoria acestui lac începe acum aproximativ 9500 de ani. Lacul nu are surse subterane de alimentare şi nici vreun râu care să-l alimenteze. Sursa de apă este exclusiv din apă pluvială. De asemenea, cantitatea de oxigen din apă este aproape nulă ceea ce face imposibilă viaţa lacustră.

În craterul vecin, Lacului Sf. Ana, se află turbăria Mohos, dezvoltată pe locul fostului lac vulcanic. Colmatarea lacului s-a produs pe perioada erupţiei craterului unde este localizat actualmente lacul Sf. Ana. Cenuşa expulzată a determinat colmatarea lacului. Actualmente, turbăria Mohos din Munţii Harghitei este declarată monument al naturii, găzduind o serie de specii unice în Europa. Cea mai mare parte a turbăriei este acoperită de pinul silvestru.

Din punct de vedere climatic, Munţii Harghitei se încadrează în etajul climatic al munţilor mijlocii. Din cauza dispunerii geografice, pe latura vestică, cantitatea de precipitaţii este mult mai abundentă în comparaţie cu cea estică, cea vestică fiind sub influenţa maselor de aer oceanice, bogate în precipitaţii.

Din punct de vedere al temperaturii medii, peste 1800 m, temperatura medie este de -2 grade C, pentru că pe platou, temperaturile medii să fie de 6 grade C. În văi şi depresiuni, este caracteristic inversariile de temperatură.

Sălbăticia naturii şi liniştea aparentă a muntelui ascund o faună destul de activă, munţii Harghitei fiind populaţi de: ursul carpatin, lup, râs, cerbul carpatin, jder, acvila de munte, căprioară, veveriţă etc.

Din punct de vedere al resurselor subsolului, Munţii Harghitei se caracterizează prin resurse de fier, cinabru, caolin.

Apele minerale carbogazoase sunt exploatate prin intermediul staţiunilor balneoclimaterice de la Băile Harghita, Băile Sântimbru, Băile Homorod, Băile Chirui, Băile Tuşnad.

Din punct de vedere al exploatării turistice, pe lângă staţiunile balnoeclimaterice, doritorii de trasee montane pot regăsi aventura în Munţii Harghitei!

De pe vârful Harghita, muntele sfânt al secuilor, în cazul unui cer senin se pot admira Munţii Făgăraş şi Piatra Craiului, precum şi o parte a Depresiunii Transilvaniei.

Aveţi toate motivele ca, indiferent de anotimp, Munţii Harghitei să reprezinte o destinaţie obligatorie.

muntii-harghitei.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ