Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea este un muzeu unic în Europa şi în interiorul lui se găseşte cea mai mare colecţie de icoane pe sticlă din Transilvania. Aflat în Sibiel, judeţul Sibiu, muzeul este împărţit în două clădiri, denumite “Muzeul Vechi” şi “Muzeul Nou”.

Muzeul de icoane pe sticlă a luat naştere din dorinţa părintelui Zosim Oancea, care a fost susţinut de locuitorii din Sibiel, dar şi de alţi oameni dornici să promoveze această îndeletnicire. Preotul a ajuns în Sibiel în anul 1964 şi i-a venit ideea înfiinţării unui astfel de muzeu după ce s-a ocupat de restaurarea bisericii vechi din sat, considerată monument istoric naţional datorită frescelor realizate de pictorii Iacob şi Sat din Răşinari. Părintele a vrut că satul să fie inclus într-un circuit turistic şi tocmai de aceea le-a cerut locuitorilor să doneze icoanele pe sticlă pe care le aveau în case. Prima colecţie de icoane a numărat între 150 şi 200 de exponate, care au fost prezentate într-o magazie din spatele bisericii. Pe măsură ce timpul trecea, numărul icoanelor se înmulţea, dar şi al vizitatorilor, care veneau chiar şi din străinătate. Acesta a fost motivul pentru care s-a construit cea de-a doua clădire, care a devenit şi sediul principal al muzeului.

Pictura pe sticlă a apărut în Transilvania abia după ce a fost anexată Imperiului Habsburgic, în anul 1699. Îndeletnicirea aceasta a început să fie răspândită atunci când, la Nicula, icoana de lemn care înfăţişa Fecioara Maria cu Pruncul a început să plângă. Satul a devenit un mare centru de pelerinaj şi toţi cei care veneau aici voiau să aibă o imagine a Maicii Domnului, pe care să o ia acasă. Aşa au început să picteze imaginea pe sticlă, iar tehnica s-a răspândit cu repeziciune.

Multe dintre exponatele de la Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea aparţin ţăranilor de aici, care făceau acest lucru după ce munceau pe câmp sau atunci când vremea de afară nu le permitea să lucreze. Culorile se făceau în mod natural, din amestecuri de grăsime animală, ulei de in, gălbenuş de ou şi alte materiale în genul acestora. Imaginile se pictau, de fapt, sub sticlă, partea de deasupra având rolul de ecran de protecţie a picturii. În prima fază, se desenau contururile în oglindă, cu ajutorul unei pensule fine, şi apoi se colorau figurile şi fondul. Uneori, pentru anumite zone, se foloseau foiţe de aur sau argint. La final, se dădea cu lac şi se înrăma, având spatele protejat de o placă din lemn de brad.

Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea este împărţit în mai multe zone, acestea fiind cele în care această tehnică s-a răspândit. Fiecare zonă are caracteristici stilistice specifice, pe care le puteţi descoperi în rândurile următoare:

Valea Mureşului: Icoanele de aici, pictate pe sticlă, sunt caracterizate prin combinarea stilului bizantin şi a motivelor locale. Câteva dintre icoanele prezente la muzeu au un fond aurit şi reprezentarea personajelor biblice, dar şi literele chirilice, trimit cu gândul la icoanele pictate pe lemn.

Zona Brașovului: Pictura pe sticlă s-a răspândit în special în zona Şchei, trăsăturile caracterizându-se prin cromatica puternică (predomină culorile mai tari, ca roşu şi alb) şi prin figurile de mari dimensiuni. Icoanele care înfăţişează Maica Domnului prezintă motive ale folclorului local, cum ar fi cerceii sau colierele din monede de aur, specifice femeilor din această zonă.

Marginimea Sibiului: Cele mai de seamă icoane pe sticlă din această zonă sunt “Cina cea de Taină”, care a fost realizată de Ion Morar în stil baroc, şi “Prăznicar”, prezentă în mai multe variante, având în centru un eveniment important din viaţa Mântuitorului.

Zona Făgăraşului: În această zonă, pictura pe sticlă a atins apogeul, mai ales că artiştii prezentau un interes foarte mare pentru arta populară. Aici, s-au format pictori importanţi ca Matei Tamforea sau Savu Moga, dar şi-au arătat talentul şi familii întregi de artişti. Creaţiile de aici se caracterizează prin o mare atenţie la detalii, dar şi un amestec rafinat al culorilor şi nuanţelor. Tema preferată de pictorii din zona Făgăraşului este cea a Judecăţii de Apoi.

Nicula şi Transilvania de Nord: Icoanele pe sticlă din Nicula au nişte dimensiuni foarte mici (cam 20×30 cm), iar sticla are o strălucire deosebită. Culorile sunt folosite în tonuri pure, iar personajele centrale sunt înconjurate, de cele mai multe ori, de o bordură care reproduce o funie, simbolul eternităţii şi al celor două naturi ale Mântuitorului.

Valea Sebeșului – Alba Iulia: Creaţiile din această zonă se remarcă prin folosirea unor culori sobre şi a unor compoziţii statice. Tot aici, se recunoaşte mai bine influența bizantină, iar iconarii apelează mai des la foiţele de aur sau argint.

În Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea, se pot găsi, pe lângă cele aproape 600 de icoane, şi cărţi religioase foarte vechi ca, de exemplu, Noul Testament de la Belgrad, un text liturgic în slavă din secolul al XIV-lea sau o Biblie a lui Şerban Cantacuzino. Tot aici, se regăsesc vase din ceramică, ţesături brodate, piese vechi de mobilier, toate donate de localnici.

Muzeul este deschis în fiecare zi a anului, chiar şi de sărbători. Orarul diferă puţin, în funcţie de sezonul din an şi se plăteşte intrarea, copiii şi studenţii beneficiind de o reducere.

muzeul-de-icoane-pe-sticla.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ