Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa, unul dintre cele mai vechi muzee din România, este situat în şoseaua Kiseleff nr. 1 (Piaţa Unirii), în Bucureşti.

Înfiinţat în anul 1830 (avea o altă locaţie), muzeul cuprindea colecţii de lucruri rare (curiozităţi, monştri, trofee de vânătoare), provenite din donaţiile unor oameni de cultură. Apoi, la muzeu, colecţiile au fost completate cu animale din ţară (vânate), precum şi cu valoroase donaţii a unor muzee din Italia.

Iniţial, Muzeul de Istorie Naturală a fost condus de Carol Wallenstein de Vella (1837-1857) – profesor, naturalist şi pictor talentat, apoi de naturalistul C.Fererati (1857-1867), pe timpul căruia muzeul s-a dezvoltat şi a devenit o importantă instituţie de cultură.

Din anul 1867, muzeul a fost mutat într-o aripă a Universităţii, şi a avut ca director pe geologul Gr.Ştefănescu.
Din anul 1894, directorul muzeului devine savantul Grigore Antipa (întemeietorul ihtiologiei şi hidrologiei româneşti), care mută colecţiile muzeului într-o casă particulară de pe str. Polona.

Grigore Antipa a făcut studii în oraşul universitar Jena (Germania) şi este autorul a peste 100 de lucrări ştiinţifice (lucrarea sa fundamentală este ,,Fauna Ichtyologică a României”). Muzeul devine una dintre cele mai mari realizări ale sale.
În anii 1904-1906, este construită actuala clădire din şoseaua Kiseleff (Piaţa Unirii), unde Muzeul de Istorie Naturală primeşte şi numele savantului (la 24 mai 1908).

În faţa clădirii (în stil gotic), sunt săpate numele marilor naturalişti, oameni de ştiinţă: Aristotel, Darwin, Lamarck, Cuvier, Haeckel, Miciurin, Brânză, Cobâlcescu etc.

Grigore Antipa întreţinea legături cu numeroşi specialişti şi directori de muzee din alte ţări, el a dovedit o mare capacitate organizatorică (reuşind să clasifice bogate colecţii muzeistice). La început, a prezentat separat fauna ţării noastre (pentru a atrage atenţia asupra bogăţiilor naţionale).

În noiembrie 1940, din pricina cutremurului, muzeul a suferit pierderi însemnate, iar în anul 1944, bombardamentele (din al Doilea Război Mondial) au avariat clădirea, distrugând o parte din piese.

Exponatele (din cele peste 40 de săli) sunt prezentate într-o ordine alfabetică şi clasificate (după legile fundamentale ale dezvoltării vieţii pe pământ). Muzeul are un amfiteatru pentru conferinţe, laboratoare, ateliere de restaurare şi naturalizare, depozite, precum şi o mare bibliotecă de specialitate.

Expunerea începe cu diorame, prezentând regiunile faunistice din ţara noastră, apoi piese privind originea pământului. Vizitatorii pot urmări evoluţia vieţuitoarelor de-a lungul erelor geologice (plante, animale), iar înfăţişarea diferitelor tipuri de roci şi minereuri (din întreaga lume) confirmă cele mai noi teorii asupra originii vieţii.

Dioramele înfăţişează fauna atât de variată, din diferite regiuni ale ţării: Marea Neagră, Delta Dunării, munte – subliniind legătura dintre mediu şi organismele ce-l populează. Sunt prezentate aspecte asupra originii omului, cranii ale raselor umane grupate pe continente, arme, unelte şi obiecte diferite din epoca pietrei, a bronzului şi a fierului, mumii umane din Peru şi vechiul Egipt (de câteva mii de ani), animale mumificate (pe care locuitorii le considerau sfinte).

Parterul cuprinde grupe sistematice din fauna actuală, diferite animale nevertebrate şi vertebrate (o mare parte din fauna lumii). În numeroase vitrine, sunt expuse, în număr mare, insecte, scoici, şerpi, mamifere etc., de forme şi culori neobişnuite, fiecare cu explicaţia ei, grupate pe specii, pe familii etc.

Muzeul de Istorie Naturală are una dintre cele mai importante colecţii de fluturi din Europa (peste 80 000 piese) care a fost alcătuită de Aristide Caradja.

Sunt diagrame ce prezintă regiuni de tundră, savană, preerie sau deşertul Saharei, în care animalele (adaptându-se la mediu) au căpătat culoarea locului.

Etajul deţine expoziţii de mamifere adaptate la viaţa acvatică, numeroase piese privind anatomia şi dezvoltarea omului. Mersul vertical, folosirea diferită a membrelor superioare şi inferioare, diferenţierea mâinii în procesul muncii, mărirea cutiei craniene (ca urmare a vorbirii articulare), a creşterii creierului şi a complexităţii structurii sale – au fost modificări importante la om.
La muzeu, sunt expuse păsări, multe în mediul în care trăiesc, grupate sistematic, pe specii şi familii. Câteva săli sunt rezervate faunei ţării noastre.

Una dintre piesele rare ale muzeului – scheletul uriaş al unui dinotheriu (strămoş al elefantului) – unic exemplar în lume, restaurat în întregime – care a trăit pe meleagurile noastre în altă era geologică (în anul 1906, a fost descoperit de nişte ţărani din Mânzaţi, lângă Bârlad). Alte piese sunt: zimbrul, muflonii, găinile sălbatice din Asia de sud-est etc.

Sunt cca. 2 milioane de piese (doar o parte sunt prezentate publicului), unele colecţii ştiinţifice sunt vestite în toată lumea. Aceste colecţii sunt conservate şi păstrate în depozite speciale, piesele sunt protejade (unele nu sunt expuse, pot fi deteriorate de acţiunea luminii şi a prafului).

Muzeul întreţine legături cu instituţii similare din străinătate, făcând schimb de materiale și are publicaţii proprii în limbi străine (Travaux du Muzeum Naţional d’Histoire Naturelle ,,Grigore Antipa”, Ghidul Muzeului Naţional de Istorie Naturală ,,Grigore Antipa”, Ghidul colecţiilor de amfibieni şi reptile).

Muzeul de Istorie Naturală, unul dintre cele mai interesante muzee din ţară, este cercetat cu interes de specialiştii de aici, dar şi din alte ţări.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ