Hans Christian Andersen (1805-1875) este un autor de romane, piese, jurnale de calatorie, dar, fara doar si poate, notorietatea sa de peste granitele tarii natale se datoreaza in special povestilor scrise de el, printre care amintim celebrele Mica sirena si Ratusca cea urata. Si chiar daca aceste lucrari sunt considerate a fi literatura pentru copii, la o privire mult mai atenta, povestile lui Andersen dezvaluie sensuri ascunse, poate sarcastice, clar adresate unor cititori adulti, respectiv avizati — de fapt, s-a dezvoltat un soi de preconceptie moderna, potrivit careia toate operele de literatura adresate copiilor ar fi fost, in fond, scrise pentru publicul adult; si nu e de mirare, cu atat mai mult cu cat aproape toate operele asemenea s-au dovedit a ascunde sensuri care mai de care mai interesante, de altminteri, sensuri pe care doar publicul adult le-ar intelege. In sfarsit, Muzeul Andersen din Odense, Danemarca, aduce un omagiu realizarilor scriitorului, scotand in prima linie extraordinara recunoastere de care s-a bucurat pe plan international. Inainte de toate, de mentionat este faptul ca scriitorul si-a petrecut primii 12 ani intr-o casa oarecum mica, inchiriata, in care mai locuiau inca trei familii— aceasta este si casa unde functioneaza in prezent Muzeul Andersen.

Povestea vietii lui Andersen este prezentata, ca intr-o pelicula cu un subiect deja consacrat, prin intermediul unei expozitii, ce arata lupta grea a familiei sale cu saracia, cu probleme de zi cu zi, in definitiv, cu societatea de la acele vremuri, respectiv cu probleme acesteia. Muncind din greu, tatal sau se straduia sa aduca cele necesare traiului, cu atat mai mult cu cat si situatia lor financiara generala era de-a dreptul critica. Poate si de aceea, mama lui l-a angajat pe Hans Christian ca ucenic al unui tesator, apoi al unui tutungiu si al unui croitor, familia Andersen incercand din rasputeri sa-si castige existenta prin munca. Numai ca Andersen continua sa nutreasca visele legate de teatru si literatura, gasind in aceste doua domenii, de altfel, legate intre ele de pasiunea sa pentru fantastic, respectiv pentru scris, un refugiu. Astfel, la varsta de 14 ani, a plecat la Copenhaga, incercand sa isi croiasca drum in lumea literara, ceea ce a si reusit.

Mai cu seama, dupa 3 ani teribili de mare saracie, a fost, pana la urma, descoperit de Jonas Collin, directorul Teatrului Regal. Ceea ce avea sa urmeze era primul pas in conturarea uneia dintre cele mai stralucite cariere literare: Andersen a publicat prima sa carte de povesti la varsta de 30 de ani si, din acel moment, viata sa profesionala a urmat un curs permanent ascendent, aflandu-se sub semnul triumfului. In fine, Muzeul Andersen a fost deschis in anul 1808, fiind unul dintre primele muzee din lume dedicate marelui scriitor danez. Aici, turistii il pot descoperi pe omul Andersen, cu greseli si neputinte, cu probleme si ganduri asemenea fiintei sale, daca nu ratacitoare, atunci cu siguranta visatoare, cu gandirea si infatisarea sa, exact asa cum era si opera sa literara: minunata dar, in acelasi timp, inselatoare precum un cer de primavara. Apoi, prin intermediul minunatei colectii de desene, documente, haine si obiecte, vizitatorii, care calca pragul Muzeului Andersen din Odense, Danemarca, vor avea posibilitatea sa cunoasca si mediul social in care Andersen si-a petrecut copilaria impovarata de lipsuri, de altminteri, copilaria din care, mai tarziu, avea sa se ridice unul dintre cei mai mari scriitori ai Danemarcei, daca nu cumva ai umanitatii.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ