Dintr-o plimbare prin viaţa culturală a Iaşului nu trebuie să lipsească Muzeul Mihai Eminescu, o clădire a cărei semnificaţie este de o profunzime aparte, pentru românii care îl iubesc pe marele poet şi îi divinizează opera. Construcţia acestui muzeu este cel mai firesc lucru care se putea realiza pentru marele poet, fiind de datoria noastră să îi cinstim memoria şi să îi respectăm creaţiile. Astfel, o vizită a acestui muzeu reprezintă o mică incursiune într-o fărâmă din viaţa poetului nostru naţional, prin care avem posibilitatea să descoperim aspecte ale personalităţii sale geniale.

Anul deschiderii Muzeului Mihai Eminescu este 1989, odată cu comemorarea a o sută de ani de la moartea poetului. A fost ales Iaşul ca gazdă a acestui edificiu datorită importanţei deosebite pe care a căpătat-o acest oraş moldovenesc în viaţa poetului şi în creaţiile sale, fiind locul în care a locuit şi în care a publicat importante poezii, precum “Venere şi Madona”. Interesant este că locul ales pentru Muzeul Mihai Eminescu nu este una dintre locuinţele poetului, ci Parcul Copou. Acest parc, vechi de peste 200 de ani, aminteşte de poet, care îndrăgea să se plimbe prin el, uneori alături de Ion Creangă, un foarte bun prieten al poetului.

O sursă de inspiraţie pentru poet este teiul din Parcul Copou, un tei argintiu de aproximativ 250 de ani, numit astăzi “copacul îndrăgostiților”, care este cel mai vechi copac al parcului. Astăzi, acest copac încă mai supravieţuieşte, în mod surprinzător, fascinându-ne la gândul că a fost martor şi inspiraţie pentru poet, la realizarea unora dintre cele mai valoroase poezii, precum “Mai am un singur dor”, unde versurile: “Deasupra-mi teiul sfânt / Să-şi scuture creanga” sugerează importanţa acestui copac în sufletul lui Eminescu.

Putem considera că Parcul Copou este locul ideal pentru ridicarea Muzeului Mihai Eminescu. Înainte de a se deshide acest muzeu, s-a organizat Expoziţia permanentă a poetului, într-o clădire situată în centrul Iaşului. De aici s-a născut ideea construirii unei clădiri speciale, pentru a cinsti memoria poetului, sarcina fiindu-i atribuită arhitectului Virgil Onofrei. La intrarea în muzeu, sunt impresionante două turnuri, asemănate cu “Turnul Tezaurului” de la Mănăstirea Putna, care a fost numită de poet “Ierusalimul Neamului Românesc”.

La parterul Muzeului Mihai Eminescu, se află două Săli, numite Sala Destinului şi Sala de Artă. Aici, vizitatorii pot admira o bogată colecţie de carte, din care fac parte cele mai vechi ediţii ale operelor sale, precum volumul intitulat “Poesii”, publicat de editura Socec, în anul 1884. De asemenea, se află un volum de poezii traduse în limba engleză, numit “Poems” şi publicat în anul 1938 de Editura Grimm, precum şi o variantă în limba germană, din anul 1932 sau una în limba franceză din anul 1931. Colecţia de carte cuprinde toate apariţiile literare ale poetului, de la primul volum, până la ediţiile din zilele noastre, alături de monografiile dedicate vieţii lui, traducerile în alte limbi ale poeziilor şi comentariilor istorice şi filologie ale lucrărilor sale.

Alături de colecţia de carte, Muzeul Mihai Eminescu oferă vizitatorilor şi o colecţie de fotografii, care conţine toate fotografiile referitoare la cariera literară şi viaţa poetului, atât în varianta originală, cât şi în fotocopii. Este adevărat că poetul nu are multe fotografii, pentru că nu îi plăcea foarte mult să fie fotografiat, însă se poate vedea o fotografie a sa, din anul 1884, făcută la Iaşi, de către Nestor Heck. Lângă colecţia fotografică, poate fi admirată şi colecţia de artă, ce cuprinde sculptură, pictură şi grafică, dedicate poetului şi creaţiei sale. Astfel, se pot vedea 25 de creaţii grafice, inspirate din operele lui Eminescu, realizate de către Done Stan, sau Ligia Macovei. Tot aici se află bustul poetului din bronz, realizat în anul 1935 de către sculptorul Richard Hette sau un pian care a fost în posesia surorii sale, Aglaia, fabricat de către firma Fr. Ehrbar, în anul 1873.

La etajul Muzeului Mihai Eminescu, există şi masca poetului, confecţionată din gips, însă pentru a urca la etaj, trebuie să păşiţi pe o scară care trece peste un bazin ce are o semnificaţie aparte, este simbolul lacului albastru, de o importanţă deosebită în poezia ”Lacul” şi în creaţia eminesciană. Pentru a ne introduce în lumea creaţiilor sale, în care natura şi iubirea se împletesc într-o manieră desăvârșită, din direcţia bazinului din muzeu se aude un murmur de o sonoritate deosebită.

Pentru a simţi puţin din frumuseţea Parcului Copou şi a vremurilor de altădată, în care poetul se plimba pe aleile parcului, se poate vizita Muzeul Mihai Eminescu vara, atunci când înfloreşte teiul şi vă îmbie cu mirosul său deosebit de plăcut. De asemenea, se poate vizita pe 15 iunie, atunci când, în fiecare an, se comemorează moartea poetului, unde oamenii care îl respectă merg în Parcul Copou, pentru a fi aproape de Teiul lui Eminescu, pentru a pune flori la bustul acestuia, aflat în fața teiului şi pentru a admira valoroasele colecţii prezente în muzeu.

muzeul-mihai-eminescu.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ