Muzeul Satului Bănăţean din oraşul Timişoara este singurul muzel cu profil etnografic, în aer liber, din România, care înglobează un centru civic al satului format din Primărie, Şcoală, Casă Naţională cu obiectiv cultural şi Birt unde se organizează majoritatea activităţilor educative ce au loc în acest muzeu.

Ideea înfiinţării unui muzeu etnografic în aer liber a fost formulată pentru prima oară de către Ioachim Miloia, fost director al Muzeului Bănăţean între anii 1928-1940, cunoscută personalitate culturală a Banatului. În prezent, muzeul este format din mai multe unităţi muzeale ce au ca rol reconstituirea satului.

Vama Timişoara este o construcţie ce datează din secolul al XIX-lea şi a fost achiziţionată de muzeu în anul 1978. Este o construcţie din cărămidă arsă, cu acoperiș în patru ape și învelitoare din țiglă– solzi. Planul construcției respectă planul casei tradiționale tărănești; este în formă de L și conține trei încăperi pe latura scurtă: o încapere servea drept birou de vamă, o alta era pentru supraveghere și pază și ultima pentru grup sanitar. Pe latura lungă există o singură încăpere supradimensionată, ce era folosită ca dormitor pentru soldații care deserveau vama și pentru depozitarea produselor vămuite.

Gospodăria din Căpâlnaş provine din Valea Mureşului şi a fost adusă la Muzeul Satului Bănăţean în anul 1968. Este construită pe o temelie din piatră, din bârne de lemn de gorun cioplite pe patru feţe, îmbinate la colţuri în cheutori drepte. Acest tip de gospodărie era construit in situ, în pădure. Lemnul era pregătit şi prelucrat, iar apoi erau aplicate diverse semne pentru ca la faţa locului să fie recunoscute piesele care se îmbinau. Iniţial, acoperişul gospodăriei era acoperit cu paie, iar din 1990 cu şindrilă. Casa din Căpâlnaş cuprinde camera de locuit în care se află grinda, tinda cu vatra focului cu horn deschis şi prispa parţială susţinută de un stâlp cioplit. Ferestrele erau forte mici şi permiteau păstrarea unei temperaturi constante. În curte se află o construcţie anexă – grajdul pentru vite şi şura. De asemenea, există un coteţ şi o cocină.

Casa din Bata este cel mai vechi obiectiv al Muzeului Satului Bănăţean Timişoara, fiind adusă în incintă odată cu înfiinţarea Muzeului, în anul 1970. Casa datează din secolul al XVIII-lea, provine din zona etnografică Arad şi aparţine primului tip de locuinţă bicelulară. Casa este construită din lemn şi se distinge prin faptul că are acoperiş de paie. Astfel de gospodării sunt tot mai rare în Banat. Este compusă din tindă, cameră de locuit şi o prispă continuă pe latură lungă, sprijinită pe stâlpi din lemn. Intrarea se făcea prin tindă, unde se găsea sistemul de încălzit şi gătit, vatra cu hornul deschis şi gura de foc a sobei oarbe din camera de locuit. Ferestrele erau mici iar mobilierul era realizat în casă de căre gospodari sau de către alte persoane din comunitate.

Casa de olar din Birchiș face parte din colecția Muzeului Satului Bănățean Timișoara din anul 1969. Datează de la sfârșitul secolului al XIX- lea, la acea vreme fiind întâlnită pe Valea Mureșului, în județul Arad. Este o construcție bicelulară, cu tindă – atelier și cameră de locuit iar acoperișul este realizat în două ape, din țiglă solzi. În tinda – atelier era amenajat și atelierul de olar, cu roata olarului, râșnița de smalț, polița de uscat vasele, copaia pentru lut și dulap pentru blide. Cuptorul pentru ars oale și roata olarului se aflau în curtea godpodăriei. În camera de locuit atrag atenția textilele de interior specifice zonei, iar în tindă obiectele de ceramică. 

Gospodăria de olar de la Jupânești se întâlnea la mijlocul secolului al XIX-lea în zona Făget, județul Timiș. A fost achiziționată de Muzeul Satului Bănățean în anul 1973 și face parte din tipologia caselor cu prispă parțială. Este prima clădire care se încadrează în aspectul clasic al arhitecturii rurale, respectiv are două camere și jumătate. Fațada scurtă este orientată spre stradă, iar cea principală spre curte.  Acoperișul este în două ape cu șarpantă de stejar și învelitoare din țiglă – solzi, iar soclul clădirii este construit din piatră cu grosimea de 30 de cm. Anexele gospodăriei se compun din grajd, șopron și cuptor de ars oale. Cuptorul a fost reconstruit în Muzeu cu destinație funcțională, fiind utilizat și astăzi la arderea ceramicii.

Gospodăria de la Căvăran datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost adusă din zona etnografică Timiș – Cerna, județul Caraș-Severin, în anul 1969.  Poarta gospodăriei este monument de arhitectură populară și este specifică zonelor din Caraș-Severin. Gospodăria este compusă din casă, coteț pentru porci cu cotarcă și graj cu bucătărie de vară. Casa de locuit este construită pe fundație de piatră, are trei încăperi și are prispă parțială, retrasă pe lungimea tindei. Grajul, șopronul și cămara au fundația construcțiilor din piatră de calcar. Grajul are pereții din lemn de stejar, cămara este din cărămidă crudă lipită cu lut și apoi văruită iar cotețul este construit din piatră, cu două uși și cu cotarcă suprapusă.

Casa din Vișag datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și este din zona etnografică Lugoj, județul Timiș Prezintă trei încăperi – cameră, tindă și cămară – și este construită din bârne de lemn. Prispa este parțială fiind dezvoltată de-a lungul tindei și cămării iar stâlpii de susținere ai prispei sunt din lemn și decorați prin cioplire, la fel ca și frontoanele și poarta.  Gospodăria mai cuprinde grajdul, șopronul pentru unelte agricole cu un spațiu inclus, cotețul, un hambar de grâu, un hambar pentru porumb și o oloiniță pentru extragerea uleiului din semnințe de dovleac.

Gospodăria din Jebel datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și este din zona etnografică  Deta – Ciacova, județul Timiș. A fost adusă la Muzeul Satului Bănățean în anul 1973.  Planul casei cuprinde o tindă centrală și două încăperi dispuse simetric. Pereții sunt din lemn de stejar, prispa se sprijină pe șase stâlpi sculptați geometric, șarpanta este din stejar, învelitoarea din țiglă – solzi iar soclul foarte scund este din piatră de carieră. Construcția anexă este compusă din grajd cu două spații (închis pentru vite și deschis pentru utilaje), hambar construit din lemn de stejar și cocină cu coteț cu două compartimente – unul închis cu pereți din lemn și altul în consolă pe doi stâlpi de lemn.

Gospodăria maghiară Babșa provine din colonia maghiară din satul Babșa, județul Timiș. A fost construită în anul 1903, iar la Muzeul Satului Bănățean a fost adusă în anul 1971. Gospodăria este compusă din casă de locuit cu grajd, hambar cu cotarcă și coteț de porci. Casa de locuit este compartimentată în mai multe încăperi: camera pentru oaspeți și camera de zi din care se intră și în cămara de alimente. Prispa se întinde de-a lungul clădirii și comunică printr-o arcadă direct cu strada. Fundația casei este masivă, din bazalt, pereții sunt din cărămidă nearsă, șarpanta acoperișului, la fel ca toată tâmplăria, este din lemn.

Acestea sunt doar câteva din unităţile muzeal ce compun Muzeul Satului Bănăţean căci muzeul mai dispune încă nouă unităţi muzeale: Sălașul slovac din Nădlac, Gospodăria germană Biled, Casa ucraineană Repedea, Gospodăria de la Zolt, Primăria din Sărăzani, Birtul de la Bârna, Casa Națională din Babșa, Biserica din Topla, Școala din Bârna.

Muzeul are şi anumite programe în derulare, programe menită să readucă la viaţă tradiţiile şi datinele româneşti. Un astfel de program este Femonenul Condeierilor Plugarilor prin care încearcă să se readucă la viaţă o mişcare ce nu mai există nicăieri în Europa, ş-anume existenţa tezaurului viu reprezentat de ţăranii publicişti, condeierii plugari, coriştii, dirijorii, compozitorii plugari şi ţăranii inventatori.

Programul de vizitare al muzeului este de la ora 09:00 la 16:00 de marţi până vineri şi de la 10:00 la 18:00 sâmbăta şi duminică, în ziua de luni muzeul fiind închis. Taxa de intrare este de 4,5 lei pentru adulţi, copii având intrare gratuită.

muzeul-satului-banatean.jpg
muzeul-satului-banatean-din-timisoara-judetul-timis.jpg

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ