Numarul de aur – proportia divina

Numarul de aur

Numarul de aurGrecii, romanii, egiptenii, evreii, in antichitate, par sa fi fost toti de acord ca 1, 618 (un numar irational, exprimand raportul dintre circumferinta si diametrul unui cerc) este numarul de aur, numarul armoniei universale, numarul divin, al Creatiei, al perfectiunii, ascuns in tot ceea ce exista in natura si preluat de om in edificiile consacrate Creatorului, dar si in pictura, sculptura, muzica etc. In cultura greceasca antica, numarul de aur a fost simbolul pitagoricienilor (adeptii scolii filozofice a lui Pitagora, fondata in secolul al VI-lea i.Hr.), care considerau ca 1,618 este expresia vietii, a iubirii si a frumusetii.

Numarul de aur este denumit prin litera greceasca « phi » (φ), ca omagiu adus sculptorului Phidias, care a decorat, cu sculpturile sale, Parthenonul din Atena. Unii istorici sustin ca cea mai veche dovada a faptului ca acest numar era cunoscut de foarte mult timp tine de Templul din Andros, ale carui ruine au fost descoperite sub apele Marii Bahamas, altii iau ca reper Piramida lui Kheops (anul 2600 i.Hr., cu aproximatie). Primul text stiintific – « Elemente de matematica » -  in care numarul de aur este definit ii apartine lui Euclid, « parintele geometriei » (anul 300 i.Hr.), dupa care Platon i-a dedicat un timp de studiu important. In Evul Mediu, matematicienii arabi aduc o noua perspectiva asupra numarului de aur, insistand nu asupra proprietatilor geometrice, ci asupra faptului ca Phi este rezultatul unei ecuatii de gradul al doilea. Leonardo Pisano, mai cunoscut sub numele de Fibonacci, preia si el sugestii ale matematicienilor arabi, pentru a pune la punct ceea ce, in matematica, se cunoaste astazi ca « Sirul lui Fibonacci », o succesiune de numere in care fiecare este suma a doua numere anterioare (iar daca se imparte oricare numar din sir la precedentul, rezultatul este, aproximativ, numarul de aur). Trei secole mai tarziu, in perioada Renasterii, Luca Pacioli, matematician italian, scrie o carte intitulata « Proportia divina », in care numarul de aur este abordat nu din perspectiva stiintifica, ci, mai degraba, mistica, o carte ilustrata de Leonardo da Vinci (cu arhicunoscutul desen « Omul vitruvian », numit asa deoarece pictorul renascentist, pentru a-l realiza, s-a bazat pe notitele arhitectului roman Marcus Vitruvius). Astronomul german Johannes Kepler, in secolul al XVI-lea, cel care a dus mai departe teoria heliocentrismului, a lui Nicolas Copernic, a fost fascinat, la randul sau, de numarul de aur, pe care il considera « a doua comoara » a matematicii, dupa Teorema lui Pitagora. Multa vreme apoi, numarului de aur nu i s-a mai acordat prea multa atentie, revenind intr-o carte din secolul al XIX-lea, a lui Martin Ohm, matematician german, si intr-una de filozofie, apartinand lui Adolf Zeising, unde este apreciat ca « o adevarata cheie » pentru interpretarea a nenumarate domenii artistice sau stiintifice. Ideile lui Zeising si-au gasit ecou, in secolul al XX-lea, in opera unui ofiter de marina, scriitor, matematician, diplomat roman, Matila Costiescu Ghyka (1881 – 1965), profesor de estetica in SUA, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, autor al unui studiu exhaustiv despre « Phi ». Arhitectul Corbusier, fondator al directiei moderne in arhitectura, se foloseste si el de numarul de aur, stabilind proportiile diverselor constructii in functie de acesta si, implicit, in functie de morfologia corpului uman, unde, de asemenea, « Phi » este prezent. Pictorul Salvador Dali s-a dovedit interesat de proportia de aur, intr-un celebru tablou – «Ultima Cina» – replica la pictura lui Leonardo da Vinci, « Cina cea de taina ».

Studii contemporane mai amanuntite, facilitate de tehnologia moderna, arata ca numarul de aur apare :

  • in proportiile corpului uman ;
  • in proportiile a numeroase animale si plante, peste tot in natura;
  • in structura ADN-ului;
  • in alcatuirea sistemului solar;
  • in arte (pictura, muzica, arhitectura, sculptura etc.);
  • in rata de crestere a populatiei;
  • pe piata actiunilor;
  • in realizarea fractalilor, figuri geometrice deosebit de estetice, in care fiecare parte este o copie, la dimensiuni mai mici, a intregului, care se construiesc, in intregime, pe baza numarului de aur ;
  • in Biblie, in Coran si in tehnologie;

De exemplu, in corola de floarea-soarelui, in miezul de ananas, in conurile de pin, in forma scoicilor etc. se gasesc spirale corespunzatoare Sirului lui Fibonacci si unghiuri dupa dimensiunile proportiei de aur. Dimensiunile corpului uman, ale fetei, spirala de ADN, sectiunea transversala prin ADN, molecula de ADN, care cuprinde « programul » pentru intreaga viata, toate se bazeaza pe proportia « Phi ».

S-ar putea sa-ți placă:

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu *, sunt obligatorii.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Current day month ye@r *