Ursul panda gigant este o specie de urs nativă Chinei, unde aceştia sunt considerați o comoară națională. Chiar dacă au parte de acest statut, urșii panda giganți sunt pe cale de dispariție. Cel mai recent recensământ din 2008 arăta că undeva între 1000 și 2000 de exemplare mai trăiesc în sălbăticie iar aproximativ 100 sunt găsite în grădini zoologice din întreaga lume.

Urșii panda giganți mai sunt cunoscuți și sub numele de „urși de bambus”. Aceștia se deosebesc de alți panda prin dimensiunile mari și coloritul alb-negru. Acest tip de panda poate ajunge la o înălțime de 1,2-1,5 metri și poate cântări până la 136 de kilograme, aproape ca un urs brun american. Prin comparație, ruda sa îndepărtată, panda roșu, ajunge la o înălțime de 50-65 de centimetri și la o greutate de 5,4-9 kilograme.

În sălbăticie, urșii panda giganți se găsesc doar în zonele îndepărtate și muntoase din centrul Chinei, în provinciile Sichuan, Shaanxi și Gansu. Chiar dacă de-a lungul timpului ei se întâlneau și în alte regiuni, defrișările i-au împins spre aceste zone. În aceste regiuni se găsesc păduri de bambus ce sunt perfecte pentru nevoile acestui gigant. Panda gigant își face culcuș în buștenii coniferelor găsite în pădure.

Acest panda are un mare apetit pentru bambus, dieta sa fiind compusă 99% din bambus. El poate consuma bambus până la 12-14 ore pe zi, ceea ce înseamnă undeva la aproximativ 13-18 kilograme de bambus într-o singură zi. Acest lucru se datorează faptului că bambusul nu are mulți nutrienți. Pentru a-și completa dieta, el mai mănâncă mici rozătoare, pești, insecte și păsări, fapt ce îl face să fie omnivor.

Stomacul acestui panda este ideal pentru digestia de bambus. Pereții stomacului au mai mulți mușchi decât în mod obișnuit pentru a ajuta la digerarea bambusului iar interior este acoperit cu un strat de mucus ce împiedică să fie înțepat de așchii.

Zona în care aceștia trăiesc este inima geografică și economică a Chinei, motiv pentru care acolo se construiesc foarte multe drumuri și căi ferate în detrimentul habitatului natural al acestor giganți pașnici. Pentru a face loc acestor construcții, pădurile de bambus sunt tăiate, fapt ce duce la izolarea urșilor panda și la împiedicarea lor să se împerecheze; nu în ultimul rând, se distruge sursa lor de hrană. Chiar dacă guvernul chinez a ridicat 50 de rezervații naturale, doar 60% din totalul exemplarelor de panda este protejat aici.

Urșii panda gigant sunt niște singuratici. Lor nu le place să aibă în jur alți panda iar simțul mirosului crescut le permite să știe dacă în jur se află un alt exemplar, pentru a-l putea evita. În cazul în care acesta se apropie, aceștia se vor mârâi, iar uneori se pot și mușca.

Pentru a-și marca teritoriul, secretă un marker pe care mai apoi îl împrăștie. De pe urma acestui marker alți urși panda pot afla, între altele, sexul, vârsta și starea reproductivă. Singura dată când aceștia se caută este în perioada de împerechere. Atunci când masculii sunt gata de împerechere, caută femele.

Urșii panda se împerechează primăvara iar după o perioadă de gestație de 100-180 de zile, femelele dau naștere la 1 sau 2 pui. Puii se nasc cu o greutate de 85-142 de grame și sunt complet orbi. În cele mai multe cazuri în care se nasc doi pui, doar unul supraviețuiește. Acest lucru se datorează în primul rând cantității reduse de lapte și calității nutritive scăzute. Acesta este un factor ce face ca înmulțirea lor să fie dificilă și să dureze destul de mult.

De asemenea, un mare impediment în creșterea numărului de exemplare îl prezintă și faptul că o femelă se maturizează sexual abia la o vârstă de 5-7 ani. Iar în condițiile în care și așa sunt puține exemplare rămase, acest lucru constituie o situație nefericită.

Chiar dacă acum vânătoarea nu mai prezintă o mare problemă ca în trecut, există cazuri nefericite de braconaj. Urșii panda nu sunt vânați în mod special, însă uneori se întâmplă ca aceștia să cadă pradă capcanelor întinse pentru alte animale. În sălbăticie, dușmanul lor este câinele sălbatic care îi atacă. În această situație, urșii panda se suie în copacii de bambus pentru a se proteja sau rămân pe pământ pentru a-și înfrunta adversarul, situație în care se aleg cu multe răni de la mușcături.

Pentru a ajuta la salvarea lor, eforturi sunt depuse atât în China în habitatul lor natural, cât și în grădinile zoologice din întreaga lume. Acolo ei sunt încurajați să se împerecheze şi sunt hrăniți corespunzător. Puii sunt puși în incubatoare dacă este cazul și sunt hrăniți cu biberonul.

Asociații din toată lumea strâng sponsorizări pentru achiziția de hrană și pentru construcția de adăposturi. Oamenii sunt încurajați să „adopte” un panda prin contribuția cu o sumă de bani anual, sumă ce este dedicată unui anumit exemplar. Se încearcă adoptarea de legi în China pentru protejarea suplimentară a acestor creaturi blânde și pentru asigurarea supraviețuirii speciei.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ