Păianjenii sunt creaturi cu 8 picioare care inspiră teamă în majoritatea oamenilor. Ca artropode, păianjenii sunt nevertebrate și au un exoschelet. Ei au corpurile segmentate și picioarele articulate. Păianjenul face parte din clasa Arahnidelor, care include și scorpionii, acarienii și căpușele. În cele ce urmează vă prezentăm 5 aspecte interesante despre aceste creaturi.

• Unii păianjeni construiesc pânze gigantice

Păianjenii care rămân în același loc pentru perioade lungi de timp sunt capabili să producă pânze foarte mari. De exemplu, în urma inundațiilor din Pakistan în 2010, milioane de păianjeni s-au refugiat în copaci și au rămas blocați acolo mult timp din cauza apelor mari. Mai mulți copaci mari au devenit prinși în pânzele gigantice de păianjen deoarece a fost nevoie de o perioadă lungă de timp pentru ca apele să se retragă. Arahnologii și entomologii sunt de părere că aceste pânze gigantice ar fi create în momentul în care păianjeni mai tineri construiesc mai multe fire de mătase pe care le utilizează pentru a zbura prin aer. Dacă milioane de păianjeni ar sări în același timp s-ar putea crea niște pânze enorme, fapt care ar explica fenomenul.

• Unii păianjeni pot deveni canibali

Uneori păianjenii au fost observați că în momentele în care sursele de alimente sunt rare, canibalismul devine o opțiune. La unele specii, păianjenul mamă se sacrifică și este mâncat de către puii ei. În cele mai multe cazuri, canibalismul se află în legătură cu raporturile sexuale. Canibalismul sexual este un fenomen răspândit în cazul femelelor. Femelele își mănâncă partenerul de sex masculin, fie înainte sau după ce împerecherea are loc. Motivul pentru care acest lucru se întâmplă pare a fi foamea. Păianjenul feminin este mult mai mare decât masculul și nu refuză o masă prea ușor atunci când îi este prezentată oportunitatea. Cercetătorii de la Universitatea din Miami au descoperit că dimensiunea păianjenului masculin în raport cu dimensiunile femelei va determina șansele ca masculul să fie mâncat. Studiile au arătat că în cazul unei specii de păianjen, Hogna Helluo, masculii mici au o șansă de 80% de a deveni cina unei femele. Pe de altă parte, masculii mai mari nu sunt mâncați.

• Păianjenii nu rămân blocați în pânzele lor

Cercetătorii de la Institutul de Cercetare Tropicală de la Smithsonian și de la Universitatea din Costa Rica cred că au descoperit motivul pentru care păianjenii nu se blochează în propriile pânze. Se pare că firele de păr de pe picioarele unui păianjen, împreună cu producerea unei substanțe nelipicioase îi ajută să nu se lipească de pânze. Descoperirea a fost făcută în timp ce erau studiate două specii de păianjeni, Nephila Clavipes și Gasteracantha Cancriformis. De asemenea, s-a mai descoperit că în timpul construcției pânzei, păianjenii reduc forțele adezive prin mutarea strategică a picioarelor de-a lungul pânzei. Prin utilizarea de camere video, sute de mii de mișcări ale picioarelor au fost înregistrate și analizate. Când cercetătorii au spălat substanța nonadezivă de pe picioarele păianjenilor, aceștia au remarcat că păianjenii se lipeau mai ferm de pânză.

• Păianjenii folosesc pânze electrostatice pentru a-și prinde prada

Cercetătorii de la Universitatea Oxford au descoperit că energia electrică joacă un rol important în modalitatea în care pânzele de păianjen capturează insecte și particule din aer. Pânzele de păianjen sunt acoperite cu o substanță lipicioasă care posedă proprietăți electrostatice. Adezivul face ca pânza să fie atrasă de toate particulele încărcate și să se prindă de toate obiectele din aer. Din moment ce toate obiectele ce se mișcă prin aer se încarcă cu energie statică, pânzele de păianjen le pot atrage. Pânzele de păianjen pot fi utilizate și pentru a urmări poluanții, cum ar fi pesticidele, deoarece aceste particule rămân prinse și ele în pânză.

• Într-o zi, veninul de păianjen ar putea fi folosit pentru tratarea unor boli

Cercetătorii se află în căutarea unui leac pentru distrofia musculară prin utilizarea veninului de păianjen. O proteină care se găsește în veninul tarantulei chiliene este folosită pentru a se dezvolta un medicament ce poate contracara efectele devastatoare ale distrofiei musculare. În cercetările efectuate pe șoareci, proteina a fost capabilă să prevină deteriorarea celulelor musculare, în așa fel încât a permis șoarecilor să devină mai puternici. Persoanele cu distrofie musculară au unele defecte în proteinele musculare care duc la incapacitatea celulelor musculare de a-și păstra forma. Conform cercetărilor, această boală face acele canale de ioni din celule să rămână deschise ducând astfel la descompunerea țesutului muscular. În cadrul studiului, proteina din veninul de păianjen a fost capabilă să păstreze canalele ionice închise și astfel să suprime simptomele bolii. Chiar dacă experimentele par a fi promițătoare, va mai dura ceva timp până când medicamentele vor fi disponibile la nivel mondial.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ