Panspermia este o teorie care sugerează că microbii din spațiu ajunși pe Pământ sunt responsabili pentru originea vieții. De asemenea, teoria prevede că evoluția vieții la forme superioare depinde de genetica microbilor originali, care au venit din spațiu.
Este important de reținut că această teorie nu respinge teoria darwinistă, care poate explica unele progrese ale evoluției. Panspermia mai degrabă sugerează că selecția naturală nu poate explica în totalitate evoluția.
Teoria își are originea în ideile lui Anaxagoras, un filosof grec. În perioada modernă, a fost readusă la viață de către faimosul astronom britanic Sir Fred Hoyle.
În 1967, bacteria Streptococcus Mitus a fost dusă din greșeală pe Lună de către nava spațială Surveyor. Trei ani mai târziu, când a ajuns înapoi pe Pământ, aceasta a fost readusă la viață foarte ușor. Unele studii realizate în India atestă în continuare soliditatea vieții, găsindu-se bacterii la mai mult de 40 de kilometri în atmosfera Pământului. În anii 1970, dovezi ale vieții au fost găsite în urma unei analize spectroscopice a prafului din jurul stelelor.
Oamenii de știință care au descoperit acest lucru, Sir Fred Hoyle și Chandra Wickramasinghe, au teoretizat că bacteriile din alte galaxii au putut fi transportate și protejate de către comete. Ei au teoretizat că viața nu s-ar fi putut dezvolta în așa fel încât de la o singură celulă să se ajungă la oameni în doar 4 miliarde de ani. Mai degrabă, codul evoluției ar fi fost însoțit de semințe ale vieții. La fel cum Big Bang-ul a stabilit normele fizicii, viața și-a stabilit propriile reguli de derulare.
În prezent este larg acceptată de către comunitatea științifică ideea că praful cosmic din spațiu conține un amestec de elemente și compuși care pot forma foarte bine baza vieții.
Unii dintre cei mai faimoși chimiști americani, Stanley Miller și Harold Urey, au demonstrat că aminoacizii ar putea fi generați în urma reacției chimice dintre amoniac și metan. Experimentele efectuate de către cei doi sunt importante în cadrul teoriei panspermiei. Acestea sugerează două lucruri: 1) aminoacizii au putut fi formați, propagați și aduși din spațiu pe Pământ; 2) amoniacul și metanul ar fi putut fi aduși din spațiu în număr atât de mare, încât au format viața.
Mulți oameni tind să respingă din start teoria panspermiei atunci când analizează originea vieții pe Pământ.
În urmă cu doar 25 de ani, oamenii de știință respingeau această teorie pentru cinci motive:
- Microbii nu ar putea supraviețui radiațiilor cosmice
- Călătoriile interstelare ar dura milioane de ani, timp în care celulele ar muri
- Chiar dacă celulele ar supraviețui în spațiu, odată cu intrarea în atmosfera Pământului, căldura ar fi suficient de puternică pentru a le steriliza
- Nu există suficiente date care să sugereze existența compușilor complecși în spațiu
- Existau puține date care să sugereze existența apei pe alte planete.
Toate aceste critici au fost contracarate în ziua de astăzi. În 1996, NASA a raportat existența unor dovezi de bacterii biologice fosilizate în mulți meteoriți de pe Marte. De asemenea, în 2000, Rusia raporta existența microbilor fosilizați în solul lunar. Urme de apă au fost găsite pe cele mai multe planete sub formă de gaz, lichidă sau sub formă solidă.
Panspermia nu este o teorie importantă doar pentru posibila origine a vieții, ci și atunci când se analizează evoluția și creșterea speciilor anterioare.
În urma experimentelor s-a concluzionat că nu există nici o circumstanță cunoscută care să confirme că ființele microscopice au venit pe lume fără existența unor părinți similari, acestea arătând că aerul nu poate propaga dezvoltarea microorganismelor. Așa se face că până în ziua de astăzi nimeni nu a reușit să dovedească contrariul.
Cometele sunt considerate a fi transportorii diferiților compuși organici, inclusiv a amoniacului și metanului, cei doi compuși prezenți în experimentele lui Miller și Urey. Aceste comete au potențialul de a proteja compușii organici ai vieții. În timp ce protejează posibilele forme de viață de radiațiile cosmice, încetinesc și metabolismul celulelor în așa fel încât acestea și-ar putea relua viața atunci când condițiile devin favorabile. Cantitatea mare de particule de apă înghețată din compoziția cometelor protejează în timpul intrării în atmosferă conținutul său organic.
Teoria Panspermiei este o teorie științifică controversată. Grupurile religioase sunt cele mai critice față de aceasta. Dacă teoria ar fi dovedită în totalitate, atunci fundația pe baza căreia au fost construite cele mai multe religii ar dispărea.
REUTERS/ESA/Rosetta/MPS for OSIRISTeamMPS/UPD/LAM/IAA/SSO/INTA/UPM/DASP/IDA/Handout via Reuters (SCIENCE TECHNOLOGY) ATTENTION EDITORS – THIS PICTURE WAS PROVIDED BY A THIRD PARTY. REUTERS IS UNABLE TO INDEPENDENTLY VERIFY THE AUTHENTICITY, CONTENT, LOCATION OR DATE OF THIS IMAGE. FOR EDITORIAL USE ONLY. NOT FOR SALE FOR MARKETING OR ADVERTISING CAMPAIGNS. NO SALES. NO ARCHIVES. THIS PICTURE IS DISTRIBUTED EXACTLY AS RECEIVED BY REUTERS, AS A SERVICE TO CLIENTS
Există îndoieli cu privire la capacitatea vieții de a intra în atmosferǎ după ce a petrecut mii de ani de abuz din partea radiației cosmice. Multe dovezi sugerează însă că putea foarte bine să se întâmple. Dacă totuși viața ar fi fost adusă pe Pământ, ar exista foarte puține dovezi cu privire la modul în care aceste celule și-au avut originea în spațiu.
