Peştera Comarnic, situată la 7 km de satul Iabalcea (comuna Caraşova) din judeţul Caraş-Severin, este una dintre cele mai mari peşteri din Banat. Are o suprafaţă, la exterior, de 0.10 hectare, şi se găseşte în munţii Anina, fiind săpată într-o bandă de calcare jurasice.

Peştera Comarnic face parte din carstul de pe valea Carașului, iar ca aşezare, din nordul munţilor Almăjului, trecând pe sub poala de vest a Clonţului Putnata (661 m) şi spre est de şaua formată între Clonţul Putnata şi vârful Naveșul Mic (631 m). Intrarea în peşteră se face pe Cantonul forestier Comarnic (441 m alt.), la 200 m, iar ieşirea 3 km mai jos de Comarnic. Peştera prezintă o dublă galerie suprapusă, lungimea celei superioare fiind de 2600 m, prin cea inferioară curge apa Ponicovei.

Drumul prin Peştera Comarnic, printre minunate formaţiuni tectonice şi geologice, începe cu o coborâre de câţiva metri, apoi după aproximativ 50 m, peştera se lărgeşte către stânga, după care face o cotitură la dreapta. Podeaua este presărată cu nisip fin şi pietriş, aerul este destul de rece, pe pereţii laterali apar şisturi cu o mare înclinaţie spre vest. Tunelul descrie un arc larg către stânga, pentru ca după 150 m de la intrare să apară în faţă o cavernă de 200 m, la est de gura peşterii, numită „Gheţăria”. De aici încolo, printr-o feerie de calcar, cu concreţiuni calcaroase de cele mai bizare şi variate forme, care poartă nume sugestive: „Pomul de iarnă”, „Barba lui Mahomed”, „Conopidă”, „Cripta”, „Cetatea piticilor”, „Zidul chinezesc”, „Fântâna lui Pluto”, „Galeria Cotită”, „Opera” sau „Sala de cristal” „Gura iadului”, „Coloana”, „Orologiul”, „Orga Mică”, „Orga Mare”, „Muzeul” , iar unele de dimensiuni mai mici: „Nuca lui cocos”, „Lămâia”, „Crocodilul”, „Camila”, „Ciupercile”, „Gemenii”, etc. Tot aici, impresionează „Camera Virginelor” cu plafonul ei format din stalactite sclipitoare. Mii de ţurţuri de toate formele şi mărimile grupaţi în ghirlande, ciorchini sau falduri (unii ajungând – ca nişte pilaştri – până la podea), formând bolţi şi arcade de o frumuseţe mirifică.

În „Sala Zebrelor”, tavanul şi pereţii laterali apar dungaţi de calcare stratificate cu intercalaţii de silex, înnegrite la suprafaţă. Din această sală, încep propriu-zis frumuseţile cele mai renumite ale peşterii, stalactitele variate care atârnă din tavan, apoi stalagmitele de la cele subţiri până la enormele domuri, amestecate de stalagmite columbare sau coloane graţioase.

Gurile pline de apă limpede, formate prin picurare, perlele de peşteră lustruite sau grăunţoase, izolate sau adunate în cuiburi, precum şi barajele travertine înalte de peste jumătate de metru, sunt alte frumuseţi ale Peşterii Comarnic. Tavanul este îngroşat în multe locuri, de scurgeri stalagmitice de diferite culori, ca nişte orgi, draperii şi lame transparente, cristale mici de calcite şi alte formaţiuni care strălucesc în lumina lămpilor.

Din „Camera Virginelor”, se deschide un coridor îngust prin care se poate ieşi în Valea Comărnicului. Această cameră are podeaua în întregime din calcite scânteietoare, o enormă scurgere stalagmitică (cu o puzderie de stalagmite), coloane şi pereţi cu proeminențe, variat colorate.

Foarte frumoasă este şi sala „Zidurile Chinezeşti”, cu lacurile mici care se formează în perioadele ploioase, prin umplerea unor alveole adânci de aproximativ un metru.

Concreţiunile întâlnite alcătuiesc un adevărat „muzeu” natural, cu stalactite de tip macaroană, diverse stalagmite columnare, perle de cavernă, baraje de travertin, basoreliefuri de calcite etc.

„Galeria Cotită”, mică şi întortocheată, fără formaţiuni stalagmitice, se află la intrarea Ponicova şi este săpată în calcare cretatice de culoare alb-gălbui.

Pe timp ploios şi când se topesc zăpezile, etajul inferior este inundat în întregime. Exploatarea zonei poate fi făcută când apele sunt scăzute.

Drumul prin acest miraj al naturii cuprinde (alături de acestea) multe alte galerii, săli şi cotloane care, până în prezent, au o lungime de 5.229 m, creând un adevărat labirint, datorită numărului mare de bifurcaţii, plin de alte mici formaţiuni asemănătoare cu diferite animale şi plante.

Astfel, Peştera Comarnic are un caracter masiv datorită formaţiunilor stalagmitice de mari dimensiuni şi a sălilor monumentale, iar lumina îi conferă un farmec aparte.

Traseul turistic, asigurat de ghid autorizat (din cantonul Comarnic) are 1750 m lungime, iar parcurgerea lui durează două ore şi jumătate.

Peştera Comarnic (cunoscută din anul 1912) este declarată rezervaţie naturală în anul 1947 de către Academia Română, ca apoi în anul 1994 să-i fie reconfirmat statutul de rezervaţie naturală de către Consiliul Judeţean şi, din anul 2000, peştera face parte din „zonele protejate de interes naţional”, aparţinând Parcului Naţional Semenic. Acest parc cuprinde mai multe rezervaţii naturale: Izvoarele Carașului, Buhui Marghitaș, Peştera Buhui, Cheile Gârliștei, Izvoarele Nerei şi Cheile Carasului cu două rezervaţii speologice: Peştera Comarnic şi Peştera Popovăț – vestite prin frumuseţea concreţiunilor de calcar.

Peştera Comarnic este una dintre cele mai mari peşteri din România, pe parcursul ei se aude mereu râul subteran care curge şi care a creat galeriile subterane săpate în calcar.

Peştera Comarnic – această minune subpământeană – este un superb punct de atracţie pentru turiştii acestor meleaguri bănăţene.

pestera-comarnic.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ