Peştera Ponicova este unul dintre obiectivele turistice din zona Clisurii Dunării, fiind chiar cea mai mare peşteră de aici, cu o lungime de 1666 metri. Peştera se află în mâlul stâng al fluviului Dunărea, fiind săpată în masivul Ciucaru Mare. Este cunoscută şi sub alte denumiri: Peştera Gura Ponicovei, Peştera Liliecilor şi Peştera de la Gura Apei.

Accesul în Peştera Ponicova se poate face atât de pe apă, cât şi de pe uscat. Cel mai uşor de ajuns la ea este de pe DN 57 – se coboară pe lângă pod şi se merge spre vale, până când se zăreşte intrarea în peşteră. Însă de pe uscat nu se pot vedea decât unele galerii, iar pentru a intra în peşteră şi a o explora aşa cum trebuie este nevoie de o deplasare cu barca, aceasta fiind a treia intrare a nivelului Dunării. Se poate vizita oricând, însă speologii recomandă în special perioada mai – octombrie. De asemenea, turiştii trebuie să poarte un echipament corespunzător, format din lanternă (sau altă sursă de lumină), cizme de cauciuc şi cască de protecţie, pentru că se pot ivi foarte uşor incidente.

Peştera Ponicova a început să fie cercetată în anul 1872, când speologii Emil Racoviţă şi R. Jeannel au furnizat primele informaţii despre fauna de aici. Cercetările ample au început abia în anul 1962, ele fiind realizate de Institutul de Speologie din Bucureşti. Peştera este alcătuită din mai multe galerii, care sunt dispuse pe două nivele şi care comunică una cu cealaltă. Cele două etaje sunt fosile (cel superior) şi subfosile (cel inferior). Interesant este că, la intrare, pârâul Ponicova a format un sistem de chei sălbatice, dar şi un pod natural care are o înălţime de 6-8 metri şi o lungime de aproximativ 25 de metri.

Galeria Principală sau Galeria Ponicovei se întinde pe 400 de metri şi este locul care uneşte intrările de la nivelul Dunării şi nivelul inferior al pârâului. Această galerie a Peşterii Ponicova este cel mai bine luminată, datorită faptului că are două deschideri de dimensiuni mari. Din această galerie, se poate ajunge în Sala Mică, dar şi în Galeria Concreţionată, considerată cea mai frumoasă. Aici, se întâlnesc anemolite, numeroase stalagmite, iar în unele părţi planşeul este acoperit de calcite, nisip şi argilă.

În partea în care se află deschiderea spre Dunăre, se află Sala Mare şi Galeria Liliecilor. Cele două alcătuiesc un sistem fosil, iar cea de-a doua se numeşte aşa datorită coloniilor de lilieci ce trăiesc în ea. Din Sala Mare, se ajunge în Galeria Scării şi în Galeria cu Argilă. Sistemul nu se remarcă prin prea multe concreţiuni, însă planşeul conţine stalagmite, coloane, domuri şi blocuri de prăbuşire. În schimb, Galeria cu Argilă este foarte interesantă, lucru datorat în mare parte caracterului labirintic.

Peştera Ponicova a fost declarată rezervaţie speologică, deoarece în ea au fost descoperite câteva fosile aparţinând speciei Ursus spelaeus, o serie de specii endemice şi chiar o bucată de ceramică. Vizitarea peşterii poate dura între două şi trei ore şi cel mai bine ar fi ca turiştii să fie însoţiţi de un ghid, deoarece în unele locuri ea poate deveni periculoasă.

pestera-ponicova.jpg

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ