Aflate la 30 kilometri distanţă de oraşul Outshoorn, în regiunea Klein Karoo a provinciei West Cape, peşterile Cango reprezintă o atracţie turistică extraordinară, graţie vârstei lor: 4 500 000 000 de ani în urmă. Peşterile Cango datează din perioada Precambriană şi sunt unele dintre cele mai mari formaţii de stalagmite din întreaga lume şi cel mai mare sistem de peşteri din Africa. O parte dintre aceste peşteri nu sunt „terminate”. Natura continuă să le modeleze.

Este vorba despre o serie de caverne cu pereţii rezultaţi în urma picurării de apă, caverne care adăpostesc enorme galerii de stalagmite, în forme diverse, spectaculoase, unele dintre ele primind deja numele lucrurilor al căror aspect îl imită – „cuplul de însurăţei”, „şalul agăţat”, „lumânarea”, „aripa îngerului”, „tronul de aur”, „camera de mărgean”, „fântâna din poveste” sau „floarea de sticlă”.

Spre dezamăgirea turiştilor, nu toate peşterile Cango sunt deschise pentru public. Există o secţiune care s-a format de-a lungul a milioane de ani şi care este considerată un adevărat miracol natural, iar turiştii nu sunt primiţi aici, din dorinţa de a prezerva formaţiunile maiestuoase dinăuntru. Totuşi, vizitatorii au ocazia de a cerceta majoritatea peşterilor Cango, de a participa chiar la adevărate explorări subterane şi de a dibui, pe cont propriu, tot ceea ce poate fi mai interesant.

Per total, peşterile Cango se întind pe o suprafaţă de patru kilometri, însă numai un sfert din această suprafaţă este deschisă publicului. Ceea ce nu este deloc puţin, întrucât un tur standard al secţiunii destinate vizitării este plin de provocări şi durează cel puţin un ceas. Turiştii sunt supravegheaţi de către personal antrenat, special pentru a se evita rătăcirea în galeriile peşterilor. Pentru vizitatorii care nu se suferă de palpitaţii, se organizează chiar şi „tururi aventuroase”, conduse de ghizi şi care durează, de regulă, o oră şi jumătate. Aceste tururi aventuroase presupun ca turiştii să se târască prin trecători înguste ce fac legătura între galerii şi să escaladeze trepte de piatră de-a lungul unor rute slab luminate. Cel mai dificil pasaj de trecut în cadrul tururilor aventuroase are o ieşire de numai 15 cm.

Principala galerie a peşterilor Cango se cheamă Cango 1 şi conţine nenumărate şi superbe formaţiuni de stalagmite care surprind prin forme şi dimensiuni fantastice. Cea mai mare galerie este cea botezată Van Zyl, după numele celui care a descoperit-o, şi se întinde pe o suprafaţă enormă, copleşind toţi turiştii veniţi s-o vadă. Ca şi idee, depăşeşte cu puţin dimensiunile unui teren de fotbal.

Una dintre galeriile cele mai îndrăgite de către vizitatori se cheamă „Acul Cleopatrei”. Este o galerie care s-a format de-a lungul a 150.000 de ani şi are o înălţime de nouă metri. Acoperişul este cu totul neaşteptat, are o culoare gri închis şi pare marcat cu nişe misterioase, dar şi de sculpturi în forma unor pandantive.

Turiştii care se arată dornici de o lecţie adevărată de speologie au la dispoziţie o provocare, aflată chiar la capătul rutei de vizitare. Este vorba despre un curs practic care presupune să te caţeri pe o scară abruptă, să te strecori printr-o mică gaură şi să te târăşti apoi de-a lungul unor galerii extrem de incomode, unde, din pricina înălţimii reduse, niciun om nu încape în picioare.

Peşterile Cango au fost descoperite tocmai în anul 1780, de către un fermier local, pe nume Jacobus Van Zyl. El este cel care a dat, de altfel, numele celei mai mari galerii din peşterile Cango, fiind prima galerie pe care a descoperit-o.

În 1792, datorită mai multor ani de explorare, a fost descoperită şi cea de-a doua galerie a peşterilor Cango. Până la 1800, peşterile devin un loc foarte popular, numeroase persoane venind special din toate colţurile Africii de Sud pentru a le vedea.

În 1897, fuseseră deja cartografiate 26 dintre galerii.

În 1930, profesorul arheolog A. Goodwin a trecut la realizarea unor excavaţii cu rol de testare. În urma lor, s-a dovedit că la gurile peşterilor Cango ar fi locuit oameni, din perioada mezoliticului până în cea a neoliticului. Aceste concluzii s-a bazat pe găsirea a numeroase sculpturi în piatră şi a unor obiecte de uz casnic la intrarea în peşteri.

În 1956, Asociaţia Speologică din Africa de Sud a fost însărcinată cu cartografierea completă a peşterilor Cango, iar în acest scop au început să se caute intrări alternative în galerii. Rezultatul: peşterile se întind pe o linie dreaptă, lungă de 775 metri, iar diferenţa de nivel între galerii nu depăşeşte niciodată mai mult de 16 cm înălţime. Aceste galerii au fost denumite Cango 1. Aici, cel mai înalt punct se găseşte în galeria numită Bucătăria Satanei, adică la 53 metri sub nivelul pământului.

În 1972, James Craig Smith, Luther Terblanche şi Dart Ruiltes au lărgit unul dintre pasajele aflate între galerii şi astfel au descoperit Cango 2, aflat la 270 metri sub galeria Bucătăria Satanei. La capătul galeriilor Cango 2 se află un puţ care coboară 20 de metri sub nivelul peşterii şi duce la o cameră plină cu apă.

În 1975, apa din respectiva galerie a fost drenată, şi câţiva speologi s-au strecurat înăuntru, ducând lucrările de explorare şi mai departe. În acest fel, s-a descoperit o nouă serie de peşteri – Cango 3, ale căror galerii se întind pe o suprafaţă de 1000 metri. Cea mai mare galerie din secţiunea Cango 3 măsoară 300 metri lungime.

În 1977, peşterile Cango 3 au fost completate cu alte galerii, descoperite în urma strecurării unei echipe de cercetători într-un pasaj extrem de îngust. Un an mai târziu, aceeaşi echipă a explorat o suprafaţă de încă 90 metri, încadrând-o în continuarea secţiunii Cango 3.

Pe seama peşterilor Cango circulă şi o legendă extraordinară. Se spune că primul ghid turistic a pătruns aici în 1898 şi, dorind să descopere capătul galeriilor, ar fi mers timp de 29 de ore, până la destinaţie. Conform calculelor sale, ar fi acoperit o suprafaţă de 25 kilometri în raport cu intrarea şi o adâncime de 275 metri sub pământ.

În prezent, sunt cartografiaţi patru kilometri, nu 25, conform legendei, însă, cercetătorii continuă să descopere chiar şi acum tot mai multe galerii, pe măsură ce explorarea peşterilor continuă.

Cu excepţia datei de 25 decembrie, peşterile Cango pot fi vizitate în orice zi a anului, între orele 9.00 şi 16.00, contra cost. Temperatura dinăuntru este constantă – de 18 grade Celsius. Totuşi, există un avertisment care trebuie luat în serios: peşterile Cango nu sunt potrivite vizitelor din partea femeilor însărcinate sau a persoanelor care suferă de claustrofobie, astm bronşic sau tensiune arterială.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ