Moş Nicolae este văzut ca un bătrânel cu inimă bună, care aduce în noaptea de 5 spre 6 decembrie dulciuri copiilor buni şi câte o nuia copiilor ce au fost răi. Nimic înspăimântător, care să insufle spaimă – cel mult, copiii obraznici sunt dezmăgiţi că nu primesc ceva bun…

Moş Nicolae, sărbătorit pe 6 decembrie, este protector al marinarilor, soldaţilor, al oamenilor nevoiaşi şi neajutoraţi; este şi unul dintre figurile iubite de copii, pe care îi recompensează pentru bunătatea lor. Este vizualizat ca un moş cu barbă albă, care, odată ce o scutură, face să cadă zăpada. Tradiţional, copiii ce au fost buni primesc în ghetuţe dulciuri sau fructe şi nuieluşe frumos colorate (crenguţe de alun la origine), în timp ce copiii ce au fost răi primesc o nuia. Unele povestiri spun că moşul chiar îi plesneşte cu nuiaua peste mână pe cei obraznici…dar aici se opresc de obicei faptele sale înfricoşătoare…

Sfântul Nicolae a fost arhiepiscop de Mira, închis, torturat şi silit la muncă forţată laolaltă cu alţi creştini. De altfel, legendele spun că, deşi om bun ce îşi ajuta apropiaţii, era nemilos la rândul său cu păgânii. Nicolae ar fi lovit peste faţă un episcop ce a îndrăznit să spună că Iisus nu este la fel de divin ca Dumnezeu, chiar ar fi ars un templu păgân în timp ce oameni se aflau înăuntru. Se pare că mila creştină îi seca în faţa celor ce nu îl acceptau pe Iisus (când nişte păgâni au implorat mila sa, i-a trimis direct în iad). Deja personajul bonom al bătrânului cu barbă albă se conturează în culori mai sumbre…

Următoarea legendă înfricoşătoare provine cel mai probabil din Rusia, Sfântul Nicolae fiind patron spiritual al acestei ţări. Nu o spuneţi copiilor!

Exista odată un sat mic, cu oameni harnici şi buni, cu frica lui Dumnezeu. Sfântul Nicolae era patronul acestui sătuc, iar 6 decembrie era sărbătoarea cea mai importantă, aşteptată atât de către cei mari, cât şi de către cei mici. Copiii îl iubeau pe Moş Nicolae, care le strecura în noaptea de 5 spre 6 dulciuri bune şi crenguţe de alun care, odată puse în apă, înfloreau. Mai iubeau faptul că în micul lor sat, aproape dintotdeauna, în această noapte era prima ninsoare. Nu le era frică de moş, deoarece cei mai mulţi erau copii cuminţi ce ascultau de ai lor.

Dar iată că într-un an, cu doar câteva luni înainte de luna decembrie, apare o familie ciudată în sat. Doi oameni mari care aveau zece copii, de la cel mai mic de 5 ani, la cel mai mare, un flăcău de 16 ani. Străinii au fost primiţi de bunii săteni cu ospitalitate, dar foarte curând s-au dovedit a fi oameni haini, nemuncitori şi cruzi. Nu munceau nimic, furau orice se putea, îşi băteau copiii. Aceştia, la rândul lor, erau cei mai răi copii pe care ţi-i poţi imagina: furau, vorbeau urât, umblau nespălaţi, chinuiau animalele şi îi băteau pe toţi ceilalţi copii. Preotul, cu inima sa bună, încercă să aducă puţină lumină în familia aceea rea, dar nu reuşi. Mai urât, se pare că străinii nu erau creştini şi râdeau de biserică şi de preot.

Într-o zi, un copil din sat le-a spus celor zece copii străini că în curând vine Moş Nicolae, aşa că ar face bine să aibă grijă, căci moşul îi va pedepsi pentru răutatea lor. Dar străinii au râs şi au zis că de-o veni moşul, îl vor scuipa de sus până jos…nu le era lor frică de un sfânt moş!

Oamenii satului, cinstiţi şi credincioşi, nu ştiau ce să facă – să-i alunge pe străinii răi ar fi fost o faptă nedemnă pentru nişte buni creştini. Dar aceştia provocau atâtea rele, încât parcă întreg micul lor sat fusese contaminat de răutate…

Vine şi seara de 5 decembrie şi toţi sătenii fac pregătiri pentru slujba bisericească; copiii îşi îngrijesc cuminţi ghetuţele şi le lasă la uşile caselor, conform tradiţiei săteşti. Ce să vezi: cei zece copii străini se furişează prin curţi şi aruncă cu noroi în ghetuţele pregătite cu atâta grijă.

Ce a urmat însă a rămas în memoria fiecărui om din sat: în toiul nopţii, casa dărăpănată în care se aciuase familia străină ia foc; nimeni nu a reuşit să scape în viaţă, când sătenii au ajuns în apropiere, deja era prea târziu. Pedeapsa moşului, şoptesc înfricoşaţi oamenii…

A doua zi dimineaţă, copiii ies să vadă dacă Moş Nicolae le-a adus ceva: unii găsesc, ce de obicei, turte dulci şi crenguţe frumoase în ghete; dar câţiva copii, care fuseseră obraznici, găsesc ceva nemaivăzut: la început, credeau că sunt nişte ciudate crengi uscate şi negre. Dar ce se găsea în ghetuţele lor nu erau crengi – erau degetele arse de foc ale copiilor din familia străină. O lecţie pe care nu a uitat-o nici un copil şi nici un om mare din acea zi de Sfântul Nicolae… De atunci, toţi îl aşteaptă pe moş cu mai multă frică.

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ