Râul Bistriţa izvorăşte din Munţii Rodnei (Judeţul Maramureş), străbate Carpaţii Orientali şi o serie de localităţi, apoi se varsă în Râul Siret, lângă Bacău.

Din Pasul Prislop (la Batca Doamnei, are loc „Hora de la Prislop”), privind spre dreapta se vede Vârful Inău (2280 m) şi Vârful Gârgălau (2159 m), iar spre miazăzi se zăresc Munţii Rodnei cu Vârful Pietrosul Mare (2303 m).

Primind apele pâraielor Vulcănescu şi Bila, Bistriţa devine un adevărat râu de munte (cu bolovani şi stânci) cunoscută sub numele de „Bistriţa Aurie” (până spre Vatra Dornei). Intră în lunca lacului de la Şesuri, unde primeşte afluentul cu acelaşi nume (aici se legau înainte primele plute care luau drumul râului până la Piatra Neamţ), sapă în şisturi cristaline şi apoi întâlneşte apele pârâului Lala (bogate în păstrăvi) şi trece pe lângă Lacul Lala Mare (1815 m alt., de origine glaciară, cu suprafaţa de 0,60 ha, adâncimea de 2 m, populat cu păstrăv indigen şi păstrăv curcubeu).

Coborând, Bistriţa împreună cu afluenţii săi Iurascu şi Rusai trece prin defileul Rusai (tăiat în Muntele Bretila) şi ajunge la pârâul Tibau. Câţiva kilometri mai jos, trece prin satul de vechi plutaşi Cârlibaba (cu un obelisc cu cap de bour în amintirea Voievodului Bogdan Descălecătorul), apoi urcă la Moldova-Suliţa (comună cu două interesante monumente ale naturii: Cheile Lucavei, cu flori de colţ şi Răchitişul Mare, rezervaţie botanică în suprafaţa de 116,4 ha). Munţii din bazinul superior al Bistriţei, adăpostesc cerbi, urşi, cocoşi de munte şi ierunci (găinuşa de alun). Puţin mai jos de comuaă Cârlibaba, se află lacul de la Batca (unul dintre cele mai mari lacuri de baraj, pentru plutire de pe râu).

Spre sud, primeşte (pe malul drept) apele pâraielor (însoţite de drumuri forestiere): Gândacu, Valea Stanii şi Diaca, intră în comună Ciocăneşti, apoi în satul Breaza şi ajunge la Vatra Dornei (800 m alt.), în dreptul pârâului Puciosu. În Depresiunea Dornelor îşi adânceşte albia, la fostul baraj de la Iacobeni primeşte apele feruginoase ale pârâului Fieru şi ale Ciotinei, ajunge în satul Argestru (în zonă, sunt carierele de piatră şi mangan), unde primeşte apele Dornei.

De aici, drumul râului se lărgeşte prin adăugarea apelor râului Neagra Sarului (care îşi are izvoarele în Munţii Călimani). În depărtare, se zăresc semeţe „turnurile gotice” ale Pietrelor Doamnei – monument al naturii (ocupă 568 ha din masivul Rarău).

La Zugreni, intră în Cheile Zugrenilor (Bistriţei), ajunge în localitatea Crucea (cu râul Burnarel), în dreapta se vede Vârful Pietrosul (2102 m) din Munţii Bistriţei (format din roci cristaline ca Giumalaul), ajunge la satul Călineşti (cu pajişti mari şi pădurea retrasă la poalele dealurilor). Barajul de la Zugreni, prin lacul său de acumulare (pe apă, se transportă material lemnos) este o adevărată stavilă în calea apelor, la intrarea lor în Cheile Bistriţei. Pe întinse porţiuni ale râului, de la Zugreni şi până la Borca, se pot pescui (la undiţă) lipani, lostriţa şi păstrăvi. Ieşită din baraj, intră în Zănoaga, apoi primeşte apele pârâului Colbu, iar în depărtare se vede Vârful Rarău (1651 m).

Bistriţa intră în satul Cojoci, primeşte apele pârâului Cojoci, face un cot pe lângă casele satului Lunga, intră în satul Crucea şi primeşte apele reci ale Barnarelului. La Cârligata, face o mică insulă (străjuită de doi fagi bătrâni), intră în Toance unde se izbeşte de masiva Stâncă a lui Toader. Puţin mai jos, un baraj îi fură o parte din ape, apoi albia intră într-o zonă cu pădure, ajunge la podul de beton de la Gura Barnarului, se uneşte cu apele pârâului Barnarul.

În satul Holda, primeşte apele pârâului Puzdra (care îşi are izvoarele în Vârful Alunişul – 1343 m, din Munţii Stânişoarei) şi mai jos ale pârâului Holdiţei, apoi intră în comuna Broşteni, cu apele reci ale Negrei Broștenilor (cu un bazin întins), unde trece pe lângă vechea bojdeucă a Irinucăi (gazda din copilăria lui I.Creangă), apoi pe sub puntea Hăleasa şi cea de la Fieru, primeşte apele pârâului de la Cotărgaș, iese din Judeţul Suceava şi intră în Judeţul Neamţului.

Din satul Madei, îşi lărgeşte albia, ajunge în Poiana Borcii (din comuna Borca, veche aşezare de muncitori forestieri şi plutaşi), primeşte afluenţi: pârâul Borcutii, Borca, Budacu, Sabasei.

Mai jos, se întâlneşte cu pârâul Pinţei, străbate satul cu acelaşi nume, apoi comuna Fărcașa (cu bisericuţa din lemn de brad ce datează din anul 1774, cu icoane vechi, pictate pe sticlă şi lemn de paltin, are o psaltire dăruită de David Creangă – bunicul lui Ion Creangă). La Vadu Râu, albia se lărgeşte, pe sub podul de la Frumosu, intră în satul Dreptu, în satul Săvineşti (cu un pod de beton), ajunge în comuna Galu şi satul Poiana Teiului, trece zgomotos pe sub podul de beton de la Zahorna, îndreptându-se spre „marea” de la Bicaz. De la bisericuţa de lemn „Buna Vestire” (datează din anul 1598), trecând pe sub viaduct (550 m), Bistriţa primeşte apele pârâului Largu, venit dinspre satul Petru-Vodă, în bazinul căruia se află alte două monumente istorice: biserica „Trei Ierarhi” şi biserica „Sf.Gheorghe” (zidită între anii 1762-1783).

Puţin mai jos, Bistricioara (afluent al râului) se varsă în Lacul Bicaz. Apele Lacului Bicaz (513 m alt., adâncime cca. 97 m, lăţime 200-2000 m) s-au întins prin gurile foştilor afluenţi ai Bistriţei: Bistricioara, Pârâul Mare, Rapciunița, Izvorul Alb, Secu (pe versantul drept) şi Largu, Hangu-Audia, Buhalnița, Potoci (pe versantul stâng). De aici, se poate admira Ceahlăul, „cel mai înalt munte”, cum l-a denumit Dimitrie Cantemir, sau „pionul, bătrânul rege al Carpaţilor”, după Al.Vlahuţă.

Fauna piscicolă a Bistriţei, pe porţiunea lacului, cuprinde o varietate de specii de peşti: păstrăv indigen, lipan, lostriţa, scobar, clean, mreana, moioaga, porcuşor, mihalţ, obleţ, beldiţa, zlăvoaca, grindel, chetrar, păstrăv curcubeu, babuşca.

Bistriţa – „podoaba apelor moldovene”, cum o numea geograful Simion Mehedinţi – este cel mai frumos râu de munte din „ţara de sus” a Moldovei.

raul-bistrita.jpg

vola.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ